Poveşti spontane cu … mine (la Radio Romania Cultural)

21 Oct 2014

Introducere

La culcare mă roagă uneori să spun o poveste spontană, cu o temă aleasă de ei (chestia asta îmi dă uneori fiori, îmi aminteşte de lucrările neanunţate la limba româna :)):
– Spune-ne cu Prinţul Pătrunjel! sare Petru din dreapta mea, că-i randul lui in seara asta să aleagă tema poveştii.
– ?! … A fost odată, ca niciodată … (Mă prind, povestea curge, imi place.)
– Era şi-o babă urâtă şi neagră în povestea asta? mă-ntrerupe şoptit Petru din dreapta.
– Nu, mamă, dormiti liniştiti! şi-i strâng mai tare lângă mine.
– Ba da, e! pufneşte Pavel din stânga. O cheamă coca cola!!!

 ***

Ştiu să spun poveşti spontane şi pentru oameni mari. Am spus de curând una la Radio Romania Cultural. E pentru serile reci de toamna … Cuibariti-va sub o patura calduroasa si dati click aici, sper sa va relaxeze cele 30 de minute …

No Comments

Un vaccin numit Intrarea la gradinita

8 Oct 2014

Dupa vreo 4 – 5 ani de zbenguiala prin fata blocului, prin parcuri, prin nisipul si valurile marii si prin tarana din gradina bunicilor, m-am trezit brusc, intr-o foarte dis-de-dimineata de toamna (afara era intuneric si frig) intr-un loc plin de copii si de doamne coafate dupa moda anilor ’70 … A urmat in fiecare zi input: activitati, materiale, reguli, comenzi.

Citeste tot articolul

35 Comments

Multumesc! Te iubesc!

29 Sep 2014

- Spune în câteva cuvinte despre ce e munca ta, Cristela! mi-a cerut realizatorul unui material video asta vară. (Dacă îi intreba pe Pavel şi pe Petru, rezolva mai repede: “Mama vorbeşte!” :) ).

Pentru copiii acestei lumi si nemurirea stelutelor din privirea lor

Pentru copiii acestei lumi si nemurirea stelutelor din privirea lor

Acu’ … drept vă spui că greu nu mi-a fost nici mie să răspund la întrebare, că doar primesc iute răspunsul ăsta, de fiecare dată când îmi acopăr urechile, închid ochii şi folosesc inima în locul lor:
– Munca mea e un “Mulţumesc!” şi un “Te iubesc!”. “Mulţumesc!” lui Dumnezeu care mi-a înapoiat – acum mai bine de 11 ani – Darul Vieţii, cumpătarea de a-l preţui şi energia de a vorbi despre asta şi “Mulţumesc!” tuturor celor prin care El m-a salvat din hăul cel mai negru şi mă poartă zilnic spre Vindecare. “Te iubesc!” pentru copiii acestei lumi şi nemurirea steluţelor din privirea lor.

16 Comments

Bucuresti, te pregatesti? Conferinta 29 noiembrie 2014 (III)

18 Sep 2014

Imi place la tara, imi place deoparte … Miros rufele mele uscate afara, a vant si-a ploaie, a soare si-a fan, si-a curat (asa zicea mama cand aduce iarna in casa rufele inghetate). Ce mai, miros adevarat!

Citeste tot articolul

28 Comments

Bucuresti, te pregatesti? Conferinta 29 noiembrie 2014 (II)

13 Sep 2014

- Si sucul de catina e bun, sa stii! zic eu catre mama cu care stateam de vorba in parc si care ma rugase sa ii dau cateva variante ieftine de sucuri de sezon pe care sa le poata face acasa pentru copiii ei, iubitori doar de – zice ea – soft drinks si ice tea.
– Catina? Ah, nu catina, nu le place… raspunde nici una, nici alta.
– Ai incercat?
– Eu? Da, dar nu mi-a placut!
– Nu, nu, ai incercat cu ei?
– Inca nu, dar nu cred ca vor sa auda de asa ceva … Citeste tot articolul

22 Comments

“Da’ bunica?…”

9 Aug 2014

Sunt multe paradoxuri legate de fiinta umana. Unul dintre ele este capacitatea uimitoare de rezistenta la toate agresiunile si abuzurile la care supunem organismul in mod constant, intr-o nebuneasca si absurda competitie din categoria “Omul impotriva lui insusi”. Cu toate astea, reusim sa supravietuim (e o diferenta intre “a trai” si “a supravietui” – stiti, nu?) 60-70-80 de ani si suntem multumiti cu acest compromis necompromitator numit “trai decent”: o sanatate stabila, o casa, o masina, o familie, ceva banuti deoparte, copiii la facultate sau casatoriti si tot asa …

In incercarea zadarnica de a gasi o explicatie pentru paradoxul de mai sus, oamenii invoca frecvent exemplul bunicilor care au mancat “de toate”, au multi copii si traiesc sau au trait ani multi, bine mersi. De cate ori prezint o informatie confruntanta (socanta?) despre sanatate sau alimentatie, exista persoane care riposteaza imediat, pe buna dreptate: “Da’ bunica? Cum de-a trait fara sa mai faca toate astea?”. Citeste tot articolul

48 Comments

Bucuresti, te pregatesti? Conferinta din 29 noiembrie 2014 (I)

24 Iul 2014

Am fost zeci de ani participant activ la carnavalul minciunilor gogonate cu masca de adevăr cu privire la alimentație și sănătate. Am început să trag chiulul odată cu descoperirea adevarului despre lactate (a durat ani de zile ca să pot depăși pragul mental că “sunt sănătoase și sursa de calciu a organismului”).

Septembrie 2005

Septembrie 2005

Citeste tot articolul

14 Comments

Invitat profesorul Marcel Capraru

21 Iun 2014

Articol -comentariu de prof. Marcel Căpraru – despre alimentaţia intelectuală a copiilor.

În urmă cu peste două luni am primit invitația să scriu pe acest blog un articol-comentariu despre un text din manualul de limba română de clasa a treia. E vorba de o povestire scurtă, mai puțin de o pagină, Iepurele toboșar de Spiridon Vangheli. Invitația mă onorează și, în același timp, mă ajută să-mi descopăr ignoranța, de exemplu: nu știam cine este Spiridon Vangheli!

Am întârziat cu articolul din două motive. Cunoștințele pe care le învățăm, le vehiculăm și, uneori, le transpunem în acțiune sunt de trei feluri: fapte – asupra cărora toată lumea e de acord, interpretări (opinii) a căror valoare de adevăr nu e universal acceptată și judecăți de valoare. La rândul lor opiniile pot fi: opinii bine informate și opinii slab-informate, numite și păreri. M-am ferit pe cât posibil de a practica “sportul național al datului cu părerea”, de aceea, când mi se solicită o opinie, îmi rezerv un timp pentru a mă informa. Cine e autorul textului? De ce a fost ales acest text, care a fost scopul autoarei manualului? De la ce premise (prezumții/prejudecăți) despre copii și dezvoltarea lor psihică a pornit? Cum este folosit textul în clasă, ce scop au învățătoarele, etc.?

Al doilea motiv se referă la perspectiva din care îți exprimi opinia. Eu o numesc perspectiva ochiului de vultur. Am avut revelația acestei perspective cu ani în urmă când un prieten m-a dus cu mașina sa de la Ioannina la Salonic, unde urma să particip la o conferință. Am ajuns seara la hotel, un hotel de lux la o margine de oraș, printre blocuri. Habar n-aveam în ce zonă a orașului se află și nici nu consultasem anterior vreo hartă a Salonicului. După cazare am plecat în căutarea unui restaurant pentru cină, fără să iau o hartă de la hotel. Curând mi-am dat seama că risc să mă rătăcesc printre aleile pustii și blocurile care corespundeau perfect conceptului de asemănare din manualul de geometrie. Mi-am zis: o hartă n-am, dar dacă aș fi un albatros – se auzeau albatroșii deasupra orașului – alta ar fi perspectiva! În loc să mă încurc printre blocuri, m-aș duce dintr-odată la punct fix. A vedea lucrurile dintr- perspectivă mult mai amplă, te eliberează de teama de a greși când exprimi o opinie.

În sfârșit, credibilitatea unei opinii depinde de rezonanța în rândul audienței, aceasta trebuie cunoscută în preocupările ei și în limbajul specific, altfel se poate întâmpla ca în Luceafărul:

Deși vorbești pe înțeles
Eu nu te pot pricepe.

De aceea, am ajuns la concluzia că e bine să-mi exprim opiniile în termeni de alimentație holistică. Și iată ce-a ieșit: Citeste tot articolul

37 Comments

Iepurele tobosar

20 Iun 2014

Am primit acum câteva săptămâni o copie scanată a acestei povestiri din manualul de limba româna pentru clasa a treia, aprobat, achiziţionat şi distribuit de Ministerul Educaţiei şi Culturii la nivel naţional. L-am rugat pe profesorul Marcel Căpraru, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Alternative Pedagogice (APA), cel care a introdus educatia Montessori în Romania postbelică (prin iniţierea si implementarea proiectului “Montessori to Romania”) să scrie pentru cititorii blogului un articol comentariu pornind de la aceasta povestire. Prin amabilitatea domnului profesor, citiţi mâine articolul respectiv. Pentru azi doar povestirea.

Iepurele toboşar

de Spiridon Vangheli

Mama a pus furca în spate și a ieșit pe poartă, ca o văduvă ce era. Eu, fratele și sora, cât ulcelele de mari, am rămas în gosopdărie. Citeste tot articolul

6 Comments

“Profesorul interior” sau cui ne incredintam copiii? (II)

3 Iun 2014

Articolul asta e de fapt  partea a doua (continuarea) a celui mai apreciat articol de pe blog, “Profesorul interior” sau cui ne incredintam copiii? (2013). Mereu vă îndemn să citiţi prospectul medicamentelor, prospectul vaccinurilor, etichetele alimentelor şi … etichetele oamenilor – indiferent de pretenţiile înscrise pe ambalaje.

Iată o ştire de azi, din Constanţa, cu imagini parca ireale. Dacă un duşman din afară ne-ar fi atacat, ne uneam şi porneam la luptă, îl nimiceam. Dar asa, daca duşmanul se ascunde în spatele unor autorizaţii date de … autorităţi, privim la ce se întâmplă, zicem “Asta e! Ferească Dumnezeu!” şi cam atât. Parcă nu vrem să înţelegem că e o chestiune de comunitate naţională, nu doar comunitatea grupului de părinţi afectaţi. Scopul acestui articol nu e să vă incite să aruncaţi cu pietre asupra personajelor negative din film (educatoare si îngrijitoare care terorizează copiii si le dau să bea alcool ca să doarmă şi apoi cafea, să se trezească – da, e din 3 iunie 2014, adica secolul XXI, grădinita privata!), ci să deveniţi mai circumspecţi, mai vigilenţi, mai selectivi, mai uniţi!

Citeste tot articolul

22 Comments