Aseara vantul batea,
Tra lari lari lai, la la!
Mama biscuiti cocea,
Tra lari lari lai, la la!
***
BISCUITI 2P – Imbunatatiti “rau” 🙂
(Istoria biscuitilor 2P o gasiti in articolul In sfarsit, biscuiti!)
Biscuiti 2P imbunatatiti
Timp de pregatire: fix 15 minute
Timp de coacere: 20-25 min la 180 grade (nu ii lasati in cuptor dupa cele 25 minute, daca vi se par prea uscati, ii puteti umezi putin cu un pulverizator cu apa, 1 puf este suficient)
Ustensile: Compozitia de data asta iese mult mai moale si am utilizat un mic inel in care am pus-o, ca sa pot da totusi forma rotunda regulata, de biscuiti.
Se pot face si fara forma, dar nu vor iesi identici ca aspect. Daca optati pentru aceasta varianta, puneti 2 lingurite cu varf din compozitie pe hartia de copt (stiu ca v-am zis nu hartie de copt, dar am mai citit, am mai investigat intre timp si nu e chiar atat de grava situatia, mai ales daca nu facem excese si la acest gen de retete) si modelati usor in forma de cerc, apasand compozitia cu spatele lingurii in sensul acelor de ceas. Ar trebui sa obtineti niste biscuiti de 5-7 mm grosime.
Ingrediente si mod de preparare pentru 13 biscuiti cu diametrul de 7 cm (grosime 5 mm).
- 1/2 cana (de 200ml) cu mei – se va macina
- 1/2 cana (de 200 ml) cu quinoa – se va macina (daca nu aveti, atunci gris din grau spelta)
- 3 linguri nuca cocos razuit (deshidratat, se gaseste de cumparat ca atare)
- 200 ml suc de mere sau apa (in acest caz vom folosi pe post de indulcitor 10 curmale sau 2 linguri stafide, oricare dintre ele facute pasta la blender impreuna cu putina apa)
- 2 banane
- 1 lingurita vanilie naturala praf
- optional: radacina de ghimbir razuit pe razatoarea mica (1/4 lingurita)
- stafide aurii pentru ornat
Faina din cele doua cereale se amesteca cu fulgii de cocos. Se adauga deasupra compozitia obtinuta prin amestecarea restului ingredientelor la blender, timp de 1-2 minute (devenite o pasta fluida). Se amesteca cu o lingura de lemn, pana cand compozitia absoarbe tot lichidul si toate ingredientele sunt bine incorporate.
Inainte de a fi introdusi la cuptor se presara deasupra cateva stafide aurii.
Cum se servesc? Ca atare sau noua ne plac mult unsi cu miere cremoasa cu ghimbir (o cumparam direct de la sursa, din Sibiu, prin posta: www.miereecologica.ro)
Mmmmm … buni si hranitori sunt biscuitii astia, imediat se duc!
***
Despre noi si ceva sfaturi “de sezon”. Doar nu credeati ca ne-a amutit sau amortit vremea de afara, nu, nu, nuuuu … Nici gerul, nici viscolul. Suntem prezenti zilnic pe strada si stiu ca sunt multe sprancene ridicate care ne privesc din spatele ferestrelor inghetate …
Apropos, il mai tineti minte pe Pavel anul trecut, pe vremea asta?
Acum a predat stafeta la somnul in sanie …
… si a construit un “idu” (iglu adica) in mijlocul gradinii, pe care il inspecteaza zilnic.
Sezonul rece e dominat de grija: “Sa nu racesti!”. De fapt, observatia mea ar fi ca si cel cald are acelasi laitmotiv. Pe malul marii cel mai des auzit indemn e: “Iesi din apa, sa nu racesti!”, iar prin parcuri “Nu alerga, ca transpiri si racesti!”.
1. Raceala e o forma de intarire a organismului. Nu e nimic rau in a raci, mai ales daca tratam din timp. Ah, da, e un disconfort pentru copil si un efort pentru parinti, mai ales daca nasul este obstructionat, dar avem la indemana natura cu metodele ei blande si sanatoase si … Batista Bebelusului, pentru care as scrie o oda!
2. Febra. Am mai scris despre febra. Pe scurt si foarte simplist: febra este buna, este un semn ca organismul lupta! Aceasta crestere a temperaturii rezulta din energia degajata in lupta dintre anticorpi si “dusmanii” patrunsi in organism (virusi, bacterii, etc). Asupra febrei nu se intervine in forta, cel putin pana la 39 de grade. E ca si cand un general impresionat de sacrificiul armatei sale, ordona acesteia sa ia o pauza exact in toiul luptei. La fel si noi, cand intervenim in forta cu antitermice, le dam de fapt armatelor de anticorpi comanda “Pe loc repaus!”, pentru ca in locul lor vor lupta antivirale sau antibiotice. Si ei raman soldati neantrenati, nepregatiti sa isi recunoasca dusmanul la urmatorul atac.
Pe timpul febrei, esentiala este hidratarea. Dr. Doru Laza spune ca “in boala, eliminarea este mai importanta decat aportul”. Organismul trebuie sa se concentreze pe lupta, pe eliminarea toxinelor, nu pe digestie. In exemplul nostru cu generalul, imaginati-va ce ar insemna ca in totiul bataliei, acesta sa le imparta soldatilor de mancare, ar mai putea fi ei eficienti cu stomacul plin? La febra peste 38 de grade, nu se dau alimente solide, ci doar lichide (supa de zarzavat, ceai de plante caldut).
In completarea celor de sus, iata si punctul de vedere al doamnei Dr. Christa Todea-Gross: “Dacă (copilul) are febră: va fi hidratat cu ceaiuri, compoturi, sucuri de fructe preparate personal, supe, (în funcţie de vârstă) iar febra (până la 38 grade Celsius la sugarii sub 7 luni şi 39 grade Celsius la cei peste 7 luni) nu se va combate cu antitermice ci prin împachetări sau frecţii cu oţet diluat 50-50/ spirt sanitar diluat 50-50 cu apa. Pe cât posibil să nu se folosească medicamente antitermice, antiinflamatoare (Nurofen), antialgice (Algocalmin), Paracetamol şi nicidecum antibiotice. Organismul se apără prin febră care este benefică şi timp de 3 zile nu se va trata. Prin tratarea febrei se provoacă o imunosupresie.
Apetitul revine după cele trei zile de febră şi copilul va fi din nou energic şi sănătos. Scutecele gen „pampers” nu sunt indicate în febră, căci reţin căldura. Dacă nu scade febra în ziua a 4-a, este recomandată o investigare mai minuţioasă.
Sub vârsta de 6 luni, sugarul nevaccinat, bine îngrijit, nu are niciun motiv să facă febră, avand încă anticorpii de la mamă, iar dacă este alăptat la sân este foarte bine protejat de infecţii. Dacă totuşi apare febra, trebuie găsită cauza. Un sugar vaccinat va face inevitabil febră după fiecare vaccin fiindcă i se induce o uşoară stare de viroză. Febra va fi tratată în majoritatea cazurilor cu antitermice care provoacă imunosupresie. Aceasta la rândul ei va predispune la alte viroze şi infecţii care din nou vor fi tratate cu antitermice, antiinflamatorii sau chiar antibiotice. De la naştere şi până la 6 luni un sugar în România primeşte „doar” 19 vaccinuri. În felul acesta se formează un cerc vicios din care copilul va ieşi cu un sistem imun bulversat, depăşit de situatie şi predispus la infecţii şi boli alergice.
După vârsta de 6 luni, copilul nevaccinat nu mai este apărat de anticorpii de la mamă, dar el îşi formează propriul sistem imun. Acum pot apărea infecţii uşoare, cu febră, iar tratamentul trebuie să fie unul cât mai puţin agresiv şi fără antibiotice (acestea sunt ineficace în viroze şi scad imunitatea). Febra apărută din cauza erupţiilor dentare nu va fi tratată cu antitermice “
2. Fularul pe gura, sa nu racim, este un alt mit. Respiratia calda, in contact cu aerul rece face condens si de aici o intreaga serie de probleme, inclusiv pulmonare. Lasati copii sa respire. “Nu mai vorbi, tine gura inchisa, ca iti intra aerul rece!”, e o cerinta pe cat de hilara, pe atat de absurda. Ii scoateti progresiv afara cand se schimba vremea, pentru a se putea adapta, mai ales ca intr-adevar avem de-a face cu schimbari bruste de temperatura. La inceput exista posibilitatea sa tuseasca putin, nu ne alarmam, e un semn firesc de adaptare a sistemului respirator. Nu bombardam cu medicamente, apelam doar la nevoie la metode blande, naturale.
3. Imunitatea nu creste cu suplimente alimentare sau remedii obtinute in laborator. Suplimentele alimentare nu sunt mancare. Organismul uman a fost conceput sa isi obtina nutrientii din mancare, intr-un sistem complex care a evoluat pe parcursul a miliarde de ani. Corpul nostru absoarbe vitamine si minerale din mancare, mult mai bine decat din pastile. Imunitatea creste in primul rand prin consumarea acelor alimente care reprezinta un combustibil sanatos: mancare integrala, nerafinata, neprocesata, bogata in vitamine si antioxidanti (prezente exclusiv in alimente de origine vegetala). Nu mancarea sau suplimentele alimentare lupta cu microbii, ci sistemul nostru imunitar. Daca nu ar fi asa, am putea, urmarind aceasta logica sa zicem ca si alcoolul e o mancare sanatoasa, pentru ca alcoolul omoara microbii. Imunitatea creste si prin expunerea sistemului imunitar la diverse situatii, prin antrenamentul lui, ca al unui muschi. Daca nu il antrenati, degeaba. Ati vazut un sportiv de performanta care are rezultate doar pentru ca ia suplimente alimentare?
4. “Infofoleala” face mai mult rau decat bine. Organismul e inzestrat cu capacitate de termoreglare. Cand e frig, produce caldura, cand e cald, transpira, se racoreste. Daca il imbracati excesiv, aceasta abilitate a organsmului se pierde, ca si in cazul sistemului imunitar sau ale analogiei cu sportivii de performanta, corpul se va comporta ca un muschi neantrenat, lancezit. Nu va spun sa scoateti copiii dezbracati, insa spun ca daca va veti uita in jur si poate chiar la voi, cu obiectivitate, veti observa ca tendinta este ca cei mici sa fie mai degraba infofoliti, decat golasi. Si atunci?
Iesim mereu afara, fie ploaie, fie ninsoare, fie ger, cat de mare. Vantul insa il evitam. Da, asta da, fara vant, mai ales rece. Si cum Pavel m-a auzit ca nu accept vantul, si-a insusit atitudinea. Nu ii place si gata. Si de aici urmeaza povestea zilei, sau a noptii, mai bine zis.
Aseara vantul batea
Tra lali lali lai, la la!
Revelion se-anunta
Tra lali lali lai, la la!
Cred ca v-am mai povestit cum nu am avut cu cei 2P probleme noaptea. Dorm snur. In doi ani, cu Pavel am avut cateva episoade izolate, tot un fel de revelioane :), despre care am si scris aici, dar au fost numarate pe degetele unei maini. Cu Petru niciodata (pana acum :)). Ei bine, ieri noapte, in timp ce ma cuprindea o toropeala placuta, pe cand cu gandul infruntam suierul viscolului de sub pilota calduta, aud de dincolo, din Lumea Copiilor: “Mami? Mami? Bate! Vantul bate!”. Si a urmat in noapte intreg tacamul: “Tati?… Mami? … Van-tul, bate van-tul!”, accetuand bine fiecare silaba a cuvantului cheie.
La randul lui, Petru cel cu somn de printesa si de Highlander deopotriva, adicatelea il trezeste si un fluture in zbor daca trece pe langa el si oricum 1o minute de somn ii ajung pentru jumatate de zi, de cum l-a auzit pe fratiorul sau, s-a si ridicat ca un Duncan MacLeod, cu voce puternica:”Aaaaaa?? Aaaaa!! 🙂 OOOOO! 🙂 🙂 :)”. Nici nu mai e nevoie sa va spun ce a urmat.
Vijelia iscata de bucuria revederii in miez de noapte se anunta mai apriga decat cea de afara. Ca sa tinem cat de cat lucrurile sub control, am mutat tabara echipei 2P la noi in pat si am facut zid in jurul lor. Si bineinteles, cort. Ca sa ne aparam de viscol. Dar si pentru ca acum suntem in etapa in care ne place sa facem cort si sa ne ascundem sub el. Cu toti prietenii: Pongo cel mare, Pongo cel mic, Winnie the Pooh, mama, tata, depinde cine e preferinta zilei. Sau a noptii :).
Eheheheiiii, si uite asa a mijira zorii zilei, in chicoteli si chiote de bucurie ale celor 2P: “Mami, tati, nu mai bate van-tul! Gata, acum am trezit! “. Ca si cand pana atunci, ce? … Ati gasit cumva raspuns la intrebarea de unde au copiii atata energie? … 🙂