In ultimele zile, de cand primavara cauta sa se hotarasca daca vine sau nu peste noi, am citit diverse informatii, pe care mi-am promis sa le studiez si sa impartasesc concluziile cu voi. Poate ca unele fac parte tot din categoria “am descoperit apa calda” (cum scriam si in postarea despre Naturalia), dar cred ca nu pentru toti cititorii. Si atunci imi cer iertare pentru repetitie de la cei pentru care nu sunt noutati lucrurile pe care le scriu azi.
1. Cutite ceramice: introduse pe piata relativ recent (incepand cu anul 2006) si fabricate dintr-o ceramica high-tech numita oxid de zirconiu (sau zirconia). La fel ca diamantele si safirele, elementele componente ale ceramicii sunt formate in natura de-a lungul miilor de ani de cristalizare, temperaturi extreme si literalmente mii de tone de presiune. Rezultatul este un material pur, dens, cu 50% mai dur decat otelul si aproape de duritatea diamantului.
Pe scurt, cateva avantaje, in ordinea in care mi-au stranit mie curiozitatea si interesul:
-
Nu oxidează enzimele din fructe si legume, sunt neutre din punct de vedere chimic (nu interactioneaza cu acizii, uleiurile, sarea, sucurile sau alte elemente);
-
Nu transfera gust sau miros metalic, nu afecteaza proprietatile si mentine aspectul proaspat al alimentelor cu care vin in contact;
-
Sunt biocompatibile/Anti-alergice
-
Confera igiena superioara
-
Rămân ascuţite o perioadă mai lunga decat cele cu lama metalica
-
Sunt mai usoare
-
Nu ruginesc şi nu corodează
Exista binenteles si un asa-zis dezavantaj, pretul. Oxidul de zirconiu fiind un material high-tech relativ nou, costa mai mult decat otelul. La asta se mai adauga si taxele vamele (unele cutite sunt produse in Japonia). Eu le-am privit insa ca investitie pe termen lung in sanatate, asa cum am facut si cu alte ustensile de bucatarie.
Principalul motiv pentru care m-au atras este ca, spre deosebire de cutitele metalice, nu transfera nici un fel de ioni metalici in alimente, protejand fructele sau legumele de oxidare (maronire) si pastrand intacte enzimele din acestea. Fara enzime fundamentul vital ar fi grav afectat. Corpul nostru nu ar putea sa digere, sa absoarba sau sa foloseasca nutrientii din alimente.
Lamele netede si din material igienic nu influenteaza/altereaza absolut deloc gustul, sunt complet igienice si nu sunt atacate de acizii din fructe si legume. Le-am gasit in doua variante: lama de culoare alba sau neagra.
Lama neagra este fabricata din oxid de zirconiu negru si are o durabilitate mai mare. Acest gen de lama trece printr-un process de coacere suplimentar, rezultand o lama mai dura, mai rezistenta decat cea alba la “avariile” produse din neglijenta.
Avand in vedere ca se apropie perioada zarzavaturilor, fructelor si legumelor romanesti, am fost foarte fericita sa le descopar. Astazi le-am gasit in sfarsit pe stoc, le-am comandat (unul pentru decojit si unul pentru legume si fructe). Abia astept sa le primesc, sa le folosesc ca sa va impartasesc impresii “din practica”.
2. Iradierea alimentelor si coacerea rapida cu etilena. A tot circulat pe mail saptamanile trecute (si banuiesc ca multi ati primit mesajul) un articol publicat in ziarul Gandul in 2008: “La Buftea, unde se coc bananele”. Pentru a evita suspiciunile legate de paranoia si conspirationism, am facut niste verificari, mai ales ca articolul era din 2008 si nu intelegeam de ce s-a reactivat tocmai acum (oricum, nu auzisem de el, insa cunosteam chestiunea cu iradierea si coacerea fortata, dintr-un reportaj de pe Discovery). Am primit confirmarea ca bananele coapte in atmosfera de etilena au un grad de toxicitate variabil, in functie de timpul de expunere si … asa cum banuiam, cel mai sigur este sa le evitam :(. Bineinteles ca nu imi imaginez (si in mod logic este asa) ca alte fructe exotice se pot coace altfel, deci mi-am pus problema: “Si acum ce facem? Renuntam la ele?”. Are Ditta o vorba pe care o spune de fiecare data cand mai aude cate o grozavie din asta care, pusa cap la cap cu altele, duce la concluzia ca nu prea mai avem scapare: “Deh, pana la urma, din ceva trebuie sa murim si noi” :).
Revenind la un ton mai serios, am vazut ca weekendul trecut, stirea a fost preluata si vehiculata pe la mai toate posturile TV si dezbatuta chiar impreuna cu ministrul agriculturii. Concluzia a fost ca dincolo de orice dezbatere, alimentele supuse unor proceduri artificiale suplimentare, trebuie etichetate ca atare, asa incat consumatorul sa stie si sa aleaga in consecinta. Asta apropos de dreptul la optiuni si la alegeri informate – demers al acestui blog. Noi am hotarat sa ne pastram echilibrul in abordare, insa sa ne bazam pe fructele de sezon romanesti, mai ales pe marul ionatan care rezista in pivnita sau camara, si sa continuam sa congelam alte fructe atunci cand apar, pentru iarna.
In ceea ce priveste iradierea alimentelor si constientizarea populatiei, o tema din aceeasi categorie ca si coacerea fortata, va recomand articolul din Gandul, aparut pe 28 februarie 2011: “Mâncarea „proaspătă”: cât de periculoase sunt alimentele iradiate. Specialiştii vorbesc de radicalii liberi cancerigeni, ministrul agriculturii cere controlul etichetelor”.
3. Stii ce mananci? O campanie lansata de ziarul Adevarul de Seara, despre alimente “naturale”, de larg consum, care beneficiază de o propagandă agresivă pe posturile TV si în care sunt menţionate calităţi care, de obicei, nu există, ba chiar din contră. Campania este facuta in colaborare cu un medic diabetolog – nutritionist. V-am promis la randul meu (atunci cand am publicat articolul Capcanele alimentatiei) o surpriza pe care sper sa o pot face in acest an. Nu am uitat si sper ca nici voi. Proiect in derulare :).
Am ales in mod deliberat din Adevarul, doua scurte articole despre iaurt si margarina. Spun “deliberat”, pentru ca traiesc un sentiment de indignare cand vine vorba despre manipularea adevarului si cand victime sunt COPIII. Sentimentul meu este alimentat in permanenta nu atat de bombardamentul zilnic cu reclame, ci de girul acordat in reclame acestor produse, de catre persoane sau personalitati (care isi mai invoca pe deasupra si copiii sau calitatile de parinte in semn de garantie suplimentara!) cu un grad mare de credibilitate sau admiratie din partea populatiei. Exista o multitudine de informatii din surse de specialitate despre siguranta consumului de astfel de produse si sunt convinsa ca majoritatea le cunoasteti, asa incat nu va plictisesc cu repetarea lor. Intentia a fost doar de a mentine nivelul de vigilenta in creditul acordat si alegerile facute pentru hrana iubitilor nostri copii.
4. Erata. Nu stiu cum sa numesc altfel, faptul ca v-am povestit despre steamer, dar nu v-am atras atentia la cuva lui. Steamerul meu are cuva de plastic. Ei bine, uite ca asa cum stateam eu linistita ca e suficient daca e “BPA free”, Letitia, mamica pe post de spiridus :), m-a averizat ca la temperaturi inalte plasticul mai elibereaza si altfel de ‘minuni’, nu tocmai sanatoase. Drept sa spun, nu ma mira, cred, e in linie cu ce am citit si eu de atatea ori. Doar ca nu stiu cum de mi-a scapat asta din vedere cand am cumparat steamerul …? Desigur, pentru gatitul la abur caut acum alta solutie si, dupa ce o testez, va anunt. Cea mai la indemana si mai ieftina mi-a fost recomandata de dr. Laza: exista pe la Selgros se pare o sita de inox cu capac, ce se pune deasupra unei oale cu aburi.
6. Mucenici. Tocmai cand ma pregateam – din lipsa de timp pentru migala – sa inlocuiesc opturile de coca facute cu celebrul aparat de pe vremuri, cu paste integrale fara ou, in forma de melcisori, Zana Fibrio, a venit in dar cu mucenici. Cititi despre ce vraji a mai facut Cornelia Marin, aici :). Asadar mie imi ramane de facut doar “zeama”, pentru ca am o reteta speciala 🙂 si pentru ca oricum nu pot renunta la placerea si bucuria ritualului de a pregati mult asteptatii mucenici. De fiecare data cand ii pregatesc, dau navala peste mine amintirile despre copilarie si despre cum decupam fericita la opturi, dar mai ales despre mama, bucataria ei ordonata si curata ca o luna clara si mai cu seama mirosul ei fin, parca de mucenici, care imi dadea cel mai puternic sentiment de siguranta: “Mama e cu tine …”
Fara sa imi propun, dar parca in anticiparea zilei de maine, am ajuns sa scriu la final despre ceva atat special, MAMA. Si tot in acelasi spirit, al zilei de 8 Martie, “echipa redactionala” 🙂 trimite tuturor cititoarelor – in special celor care se pregatesc sa devina sau sunt deja mame – flori de primavara si pretuirea noastra, exprimata prin tot ceea ce facem pe acest blog.
La Multi Ani!
