Cereale integrale pentru mari si mici, zane suple si bebici (I)

***

Va mai amintiti cum faceam la scoala, inainte de vacanta mare, recapitulari? Intr-un anume fel, cam asa e si articolul de fata, scris printre picaturi, in timp ce Pavel isi umple piscina …

…. Petru isi pregateste jucariile de baie …

… iar pentru mine a inceput sesiunea!

***

Conceptii eronate despre cereale integrale si carbohidrati. Recomand persoanelor care imi cer sfaturi de sanatate, sa includa in meniul lor cat mai multe si mai variate cereale integrale si primesc de cele mai multe ori replica: “Dar mancam! Mancam zilnic.”  Si eu zic: “Da? Bravo! Spuneti-mi ce.” si imi raspund: “Vitalis, Fitness, Cheerios, Chocapic, Cookie Crisp, Strawberry Minis’s, etc”. Hmm … “Pai astea nu sunt chiar cereale integrale, stiti? …” Si atunci ma izbeste de toti peretii puterea reclamei: “Ba da, sunt”, zic ei. “Scrie si pe cutie!”

Stiu ca sunt bune, stiu ca sunt “glorioase” – cum spune reclama – dar, ca sa fie asa, sa stiti ca sunt si “glorios” de innobilate cu mult zahar, ba chiar cu cateva tipuri de zahar. Unele dintre cerealele la cutie sunt cele mai indepartate lucruri de ceea ce numim “cereale integrale”. Sunt doar marketing si publicitate. Sunt crantzanituri in cutii de carton. Sau in pungi fosnitoare de plastic, cum am vazut chiar ieri, Terri Bell parca (?), “cereale integrale, fara conservanti si coloranti artificiali”. Erau multicolore, un fel de pufarine. Citesc eticheta: cocktail de E-uri! Oare cat de mult (mai) putem fi umiliti? Parintii imi povestesc entuziasmati ca cei mici mananca cereale, iar eu le rup inima cand le spun adevarul…

Asadar avem de-a face cu conceptii eronate, cu mult marketing si reclama, de aceea atat de multi oameni sunt confuzati, dar si mai multi bolnavi. Bolnavi de la varste din ce in ce mai fragede. Spitalele sunt pline de clienti fideli.

“Nu va atingeti de nici un fel de carbohidrati daca vreti sa slabiti” – alt refren falsat, chiar de nutritionisti cu pretentii. Vorbesc des cu persoane care vor sa slabeasca. Cand ajungem la cereale integrale, imi zic: “Ah, nu ma ating de carbohidrati pentru nimic in lume, ca ingrasa!”. Cand povestesc ce mananc eu, ma privesc uneori cu o expresie de dezamagire, alteori de uluire: “Mananci carbohidrati?!”

Imi amintesc ca inainte de 1989, cand in Romania painea avea acea coaja foarte tare, in curele de slabire se recomanda doar coaja, pentru ca miezul ingrasa :). Teoria era ca doar in miez sunt carbohidratii :).

E multa confuzie si pe zi ce trece descopar ca nutritia e un domeniu care abunda in pareri si teorii contradictorii, pe cat de stiintific sustinute, pe atat de pasionale. In ceea ce priveste teoria “carbohidratilor care fac rau”, cred ca totul a pornit de la sustinatorii dietelor bogate in proteine, mai ales proteine de origine animala. Doar asa imi pot imagina ca a aparut situatia de fata, de-a dreptul hilara. Fie asta, fie – cum am auzit la un expert de top in dieta macrobiotica – poate ca  undeva, candva, cineva a mancat un corn si s-a inecat atat de rau, ca a murit. Iar restul lumii, cand s-a uitat la el a zis: “Vedeti, carbohidratii nu sunt buni!”.

Dietele de slabire si sanatatea pe termen lung.Dietele (mai ales cele de slabire) bazate pe continut scazut sau cu zero carbohidrati sunt un nonsens. Sunt un moft satisfacut pe termen scurt si platit pe termen lung cu sanatate. Abordarile simpliste gen numararea caloriilor consumate sau evitarea carbohidratilor nu au cum sa asigure eliminarea permanenta a  excesului de greutate.

Va amintiti ca in semn de respect pentru cititori si pentru propria persoana, nu vorbesc decat despre lucruri pe care le-am studiat temeinic, dar mai ales le-am trait si experimentat. Incepand cu anii adolescentei si pana la 34 de ani, viata mea a fost o perpetua cura de slabire. Cu alte cuvinte, a tine regim de slabire si a manca nesanatos, era o chestiune cronica.

Am incercat tot ce va puteti imagina, dar si tot ce nici macar nu va trece prin gand, tot ce era disponibil, tot ce aparea nou: fara grasimi, cu grasimi, fara carbohidrati, cu carbohidrati, disociat, combinat, pe grupe de sange, fara zahar, cu pilule naturale, cu chimicale, de la nutritionisti din Romania, de la nutritionisti de renume mondial, tot. Am crescut cu un sentiment de incarcerare in regimuri de slabire si asta mi-a distrus literalmente – pentru o buna perioada de timp – corpul, mintea si sufletul.

Toti anii astia ani am fost o uzina chimica mobila. De cate ori mancam, imi programam de fapt corpul pentru un esec pe termen lung in domeniul sanatatii. Cand esecul a avut loc, cei mai multi doctori mi-au spus ca nu ma pot trata prin alimentatie, miscare si constiinta. Dumnezeu stia insa ca se poate si eu am ales sa urmez calea aratata de El.

Sanatatea nu vine insa peste noapte, asa cum boala nu vine peste noapte. Atunci cand ne dorim sanatate, avem nevoie de rabdare, perseverenta si consecventa. Stiu ca ne dorim sa ne facem bine repede, pe loc daca se poate, cu o pastila. Preferam abordarea asta simplista, periculoasa si jignitoare fata de organismul nostru: “o pastila pentru fiecare problema.” Stiu ca asa e, pentru ca de acolo vin si eu: in anii ignorantei mele, anii in care aveam neobrazarea sa le rad in nas tuturor celor care ma avertizau despre pericolele supelor instant la plic, ale dietei junk food sau ale extravagantelor mele alimentare, purtam in poseta un portofel imens cu medicamente de toate felurile si un aparat de masurat glicemia.

Carbohidrati buni, carbohidrati rai. Carbohidratii buni se gasesc in plante in forma intacta si se numesc carbohidrati complecsi. Cand mancam plantele ca aliment integral, adica plantele in totalitatea lor, atunci ne exercitam votul pentru sanatate optima. Cand extragem din plante carbohidratii simpli si incepem sa ii consumam separat, atunci dam de bucluc.

Fibrele de exemplu, prezente exclusiv in alimente de origine vegetala si responsabile de preventia cancerului de colon (cancerul care se afla pe locul 3 in lume intre cele mai intalnite forme de cancer) sunt carbohidrati buni, complecsi. Desi nu dispunem de enzime ca sa descompunem fibrele si sa le digeram (chestiune aruncata de multe ori in ochii vegetarienilor care aduc aportul de fibre ca argument pentru superioritatea dietei pe baza de plante), ele au o valoare inestimabila: raman in lumen si se unesc cu substante nedorite in organsim (carcinogeni, chimicale, toxine) si, precum un burete, le absorb si le elimina. Sunt esentiale deci si in detoxifiere.

Cerealele integrale sunt carbohidrati buni: grau kamut, alac (gra spelta), secara, orz, ovaz, orez brun, quinoa, mei, hrisca, teff, amaranth, etc. Sunt alimente bogate in numerosi nutrienti. Contin toate vitaminele, mineralele, tarate, fibre, proteine, carbohidrati si multe alte elemente esentiale care fac din ele o alegere neindoios mai buna decat cerealele la cutie.

Intoleranta la gluten. O groaza de oameni au intoleranta la gluten, iar in schemele de diversificare a alimentatiei la bebelusi se recomanda din precautie evitarea cerealelor bogate in gluten pana la 1 an. Glutenul nu e un bau – bau, e o proteina lipicioasa care poate fi foarte greu de digerat.  Daca faceti o coca din faina si apa, pe care o spalati apoi sun jet de apa, veti ramane cu o mica bila de plastelina – asta e glutenul.

Cerealele bogate in gluten (gen secara si graul) au fost in mod traditional inmuiate si fermentate ca sa iasa painici ceva mai usor de digerat. In general persoanele care au probleme cu digerarea glutenului pot prezenta aceste simpotme si din cauza sistemul digestiv compromis prin consumul de antibiotice, mancare nesanatoasa, etc dar asta e un subiect pentru alta data :).

Pentru bebelusi la inceput de diversificare si persoane care nu tolereaza gluten se pot consuma cereale fara gluten: hrisca, quinoa, mei, amaranth, porumb. Despre unele dintre ele am scris aici.

Va urma

despre pregatirea si consumarea cerealelor integrale…