Dulceață din 5 gutui în 5 minute. Atât s-a putut.

În sertarul meu cu cele mai frumoase amintiri din copilărie, dulceața de gutui făcută de bunica rămâne o prințesă cochetă, fără asemănare.

În fiecare toamnă îmi amintesc de borcanele impecabile cu guler foșnitor și snur alb, aliniate cuminte pe rafturile cu dantelă scrobită, într-un dulap de lemn natur, pictat cu verde crud. Drag mi-era dulapul bunicii, vezi bine, altfel cum mi-aș aminti așa bine că pe rafturile lui nu era niciodată, niciun fir de praf, ci doar pace și ordine desăvârșită…

Am acum un dulap asemănător și dușumele ca la buna mea, aici în casa veche de la țară, în care ne-am mutat de câteva săptămâni. Nu fac dulceață ca a ei (nu poate oricum nimeni să facă!), dar am moștenit de la ea același dor de a găti simplu și curat, în timp ce descânt cu iubire și cu recunoștință pentru tot și toate.

Am primit câteva gutui luminoase din România și le-am răzuit fredonând ceva drag inimii, așa făcea și bunica. Doar că eu m-am încumetat să le cânt ceva mai complex, în onoarea visului meu, care iată, se împlinește din ce în ce mai vindecător …

Da’ mai bine să va zic mai departe cu gutuile… Ei bine, de prințese ce sunt chiar și așa, răzuite, nu m-am îndurat să le fierb, nici să le însoțesc cu zahăr. De parcă unei gutui nu trebuie să îi respectăm personalitatea și să-i arătăm respectul cuvenit? 🙂 Ce mai tura-vura, le-am pus la macerat în miere de salcâm, amestecate cu binișorul, cu lingura de lemn, așa:

5 gutui rase
5 cm rădăcină de ghimbir proapăt, răzuit pe răzătoarea mică
1 kg miere (cea de salcâm e preferata mea)
1 lingură rasă de scorțișoară pudră (sau mai puțin, după cum cer suprarenalele) 🙂
opțional: sucul proaspăt de la 1 lămâie

Nu ne mai lungim, știți deja ce și de ce e bun pentru sănătate, susținerea suprarenalelor și implicit imunitate, în dulceața noastră. Dacă nu vă mai amintiți, întrebați-mă la comentarii, iubiții mei! (dar scrieti aici, pe blog, nu pe Facebook, caut să vă aduc unde-i liniște).

Puneți totul într-un vas de ceramică sau de sticlă și păstrați la rece, amestecând zilnic cu lingura de lemn. Cât vă lasă inima, să zicem vreo 3 zile. După care, trageți în borcane mici, puneți capac și probați zilnic, de la mic (1 an), până la mare, fără frică: Natura nu acționează împotriva omului, decât atunci când nu ne mai vedem lungul nasului.

Cu Vitamina L, iubire adică, poftă bună împreună!