Ecografia în sarcină

Numar afisari: 19.085

În privința binelui copiilor noștri, vrem întotdeauna ce e mai bun pentru ei: cele mai sigure scaune de mașină, cele mai bune haine, cele mai educative jucării, cea mai curată mâncare, cea mai bună școală etc. Investim energie să le asigurăm ce e mai bun din toate după ce vin pe lume, dar uităm că e o vreme când copilul este cel mai vulnerabil, pentru că atunci se construiesc toate trăsăturile lui constitutive, cele care nu se mai pot schimba niciodată și acea vreme este în timpul celor 9 luni în pântecul mamei.

Foto: arhiva personală, decembrie 2009

Foto: arhiva personală, decembrie 2009

Am publicat articolul de față în 2013 și – urmare a reacțiilor … pestrițe 🙂 –  l-am actualizat în iunie 2015 cu precizările de mai jos. Cu adevărat “mult necaz s-a întâmplat între oameni de pe urma neînţelegerii în cuvinte. Nu toţi înţeleg prin acelaşi cuvânt, acelaşi lucru. Cât despre gânduri, neînţelegerea e şi mai mare. Urechea auzitorilor parcă ar fi o adevărată răsucitoare a cuvintelor, iar mintea, vârtelniţă a ideilor. S-a întamplat ca lucruri clare ca lumina zilei să fie înţelese de oameni cu totul pe dos.” (Ierom. Arsenie BOCA, Cărarea Împărăției).

1. Acest articol și activitatea mea în domeniul educației preventive sunt o pledoarie pentru cunoaștere și pentru responsabilitate, atunci când alegem măsura cu care ne măsurăm “moderația” și o decretăm ca fiind “normalul”. Nici acest articol, nici altele, nici activitatea mea NU sunt pledoarie pentru renunțarea la progresele realizate de știintă. Toate descoperirile științei moderne sunt săbii cu două tăișuri (o demonstrație exceptională în acest sens face și Dr. Douglas Lisle – unul dintre profesorii cu care am studiat și eu – în cartea The Pleasure Trap).

2. Nu vă îndemn nici să faceți zero ecografii (așa cum au înțeles unii cititori), nici să faceți zeci (așa cum au înțeles alții).  Eu am făcut peste 50 de ecografii în prima sarcină. În ultimele săptămâni am făcut aproape zilnic și asta la cererea mea, atat de înfricoșată eram. Cum altfel am putea fi controlați și înrobiți decat prin frica de diverse? Dar acest lanț al robiei, să fie clar!, ni-l punem singuri atunci când ne lăsăm stresați de ideile, presiunile, frica, așteptările, condiționările, convingerile, părerile altora. În astfel de circumstanțe mintea noastră devine ca o apa tulbure și nu mai putem vedea limpede prin ea.

3. Răspunsurile corecte se află întotdeauna în interior, ele nu vin din exterior. Din exterior vin doar indicii. Ascultați câte păreri doriți, dar nu uitați ca la final să faceți liniște, ca să puteți auzi vocea discretă a intuitiei, consilierul care nu ne va trăda niciodată. Urmăriți un foarte scurt film (1 min) de la conferința mea, despre intuiția maternă, apăsați AICI.

3. Ecografia în sarcină are un scop, dar nu în felul în care s-a ajuns să se abuzeze de ea în prezent … (Dr. Mendelshon). Trebuie folosită rațional, corect, pe durată scurtă și fără a abuza, acesta e numitorul comun al răspunsurilor pe care le-am primit de la medicii cu specializare în ecografie, cei cu care am interacționat și pe care i-am întrebat ce părere au despre riscurile acestei interveții medicale asupra sănătății copilului. Aici e însă baiul, ca și în alimentație: că măsura cu care fiecare dintre noi evaluează moderația sau ce înseamnă “rațional”, “corect”, “durată scurtă” și “abuz” e o chestiune discutabilă …

4. Confortul emoțional al mamei reprezintă uneori prioritatea în strategia de vindecare a copilului (așa cum am exemplificat și într-un articol despre problemele de ortopedie pediatrică, dacă vreți să citiți, apăsați AICI.). Cu cât înțeleg mai bine corpul uman și mă relatez la el în mod unitar, pornind de la modul în care funcționează și se degradează la toate nivelele, cu atât îmi întăresc convingerea – confirmată și de practică – că uneori e nevoie să facem pentru copil ceea ce îi aduce liniște mamei, chiar dacă pare un comportament egoist. “Disperarea” sau “îndoiala” mamei sunt piedici semnificative în calea succesului.

5. Nici în privința ecografiilor fetale nu există o cale unică, un adevăr general valabil, de tipul ”Da” sau ”Nu”. În orice strategie de sănătate familială, totul depinde de tiparul de gândire și de energia fizică, emoțională și mentală a familiei. “Luptele” între soți – cauzate de opiniile diferite despre ce e bine și ce nu, când vine vorba de îngrijirea copiilor – sabotează orice demers de redobândire sau de menținere a sănătății familiei.

În articolul original (14 februarie 2013) am scris:

Despre riscurile ecografiei în sarcină am auzit prima oară de la Ditta DEPNER, Doula și autorul conceptului holistic de naștere naturală “ReNașterea”), dar faptul era consumat: Pavel se născuse deja. Am mai adaugat un bolovan de moară în sacul cu “Ignoranțe pentru care să mă iert” și-am băgat la cap pentru a doua sarcină. Tot e ceva! 🙂

1. Nu sunt împotriva medicinei (cred că medicina de urgență este indispensabilă), a medicilor, a medicamentelor și a investigațiilor medicale, sunt doar împotriva mentalității că singurul mod legitim de a administra o stare fiziologică sau o situație de boală, mai ales ușoară sau comună, este prin medicamente și proceduri medicale.

2. Ecografia în sarcină e necesară, dar în anumite situații de sănătate. Nu e necesară pentru a ne mândri cu poza bebelușului (ce, credeți cumva că eu am fost altfel la primul copil?) și nici pentru a ne vindeca de fricile cu care am fost contaminați ca viitori parinți. În multe țări occidentale se fac doar două ecografii, dacă nu sunt probleme semnificative. Mentalitatea ambelor părți – medic si parinți – este ca nu sunt și nu vor fi probleme, sarcina nu e boală.

***

Interviul de 4 minute pe l-am tradus pentru cititorii mei, e realizat acum mai bine de 20 de ani și îl are ca protagonist pe Dr. Robert Mendelsohn, pediatru american cu vederi largi, simpatic și iubit de părinți. Poreclit “eretic medical”, Dr. Mendelsohn este autorul unor carti și idei îndrăznețe. Am învățat foarte mult din aceste cărți, mai ales ce se întâmplă și ce am de făcut cu așa zisele boli. Puteți citi și următoarele articole inspirate de experiența și lucrările lui. Apăsați pe titlurile de mai jos:

1. Instinctul matern, cel mai bun pediatru (“Cum să crești un copil sănătos … în pofida a ceea ce spune medicul tău”?)
2. Scoatem amigdalele?

Efectele ecografiei fetale

În ziua în care am publicat articolul original, o scumpă mamă mi-a scris:

Cristela, eu nu îndrăznesc să citesc articolul ăsta. Până când am aflat că ecografiile sunt dăunătoare, am făcut o mulțime, la recomandarea medicului, desigur.  Pe tine am avut norocul să te cunosc personal și te citeam cu mare drag încă dinainte de acel moment. Nu de cuvintele tale mi-e teamă, ci de reacția pe care propria-mi conștiință ar putea-o stârni în mine.”

I-am răspuns:

Draga mea, mulțumesc. Îți spun doar atât: nu contează ce ai facut. Pur și simplu nu contează. Pentru că totul în viață este reversibil; timp să avem, pentru a parcurge drumul înapoi. Dumnezeu însuși ne asigură că nu ține seama de <<veacurile de neștiintă>>.

Încă mai avem timp, copiii sunt la început de drum, să nu irosim energie importantă jelindu-ne de ce am făcut (putem ține un “doliu” mic pentru clipele de necunoaștere și gata!), ci să o utilizăm înțelept, pentru ce avem de făcut începând de acum.

Am cărat și eu un sac plin cu pietre de moară. Pe el  scria cu litere mari: “IGNORANȚE PENTRU CARE MĂ IERT”.

Le-am lăsat una câte una… Încă mai am câteva de lăsat, fără puțină victimizare parcă nu mă simt bine. 🙂 Cu fiecare piatră lăsată, m-am ridicat și am început să stau din ce în ce mai dreaptă și același lucru s-a întâmplat și cu copiii mei. Poverile noastre sunt și poverile lor. Poveștile create de noi în jurul unor experiențe de viață sunt energii consumate inutil, ne-creator, ne-vindecător. Vă îmbrățișez pe toate.

Mame iubitoare, informați-vă, adică apărați-vă copiii înca dinainte de a se naște! Noi suntem singurul lor scut pământean. La rândul meu îmi doresc și lucrez cu conștiinciozitate, să pot răscumpara vremea propriei neștiinte, a fricilor ireale și a dependenței de soluții venite din afara mea…  Pentru că și eu sunt doar o mamă care iubește copiii și își iubește copiii. Nu sunt perfectă și nu am toate răspunsurile. Dar sunt practic testată, riguros informată, temeinic “studiată”, responsabil implicată și veșnic îndatorată cu recunoștință și iubire.

Numar afisari: 19.085

Distribuie:
  1. Scuze Cristinela pentru “botez”… am sarit un l in nume si a iesit altceva — nu mai pot corecta . 🙂

    1. Cristela, nu Cristinela, nu Cristina. Nici Cerasela 🙂

  2. buna cristela,
    vroiam sa spun ceva, mi-am adus aminte zilele trecute ca a fost o intrebare de la o mamica disperata care avea o fetita care era racita rau, avea pb cu respiratia si intr-un final au ajuns la spital cand fetita a devenit dintr-o data albastra. rasfoind cartea drlui mendelson despre ingrijirea copiilor acolo scria ca aceste simptome (albastreala) sunt semne clare ale unei pneumonii de natura virala (dupa cat imi aduc aminte, sper sa nu gresesc). mi s-a parut important, in caz ca altcineva (doamne fereste) are astfel de probleme. acest tip de pneumonie necesita oricum interventie medicala de urgenta.
    sanatate tuturor! va pup,
    simona

  3. Buna Cristela,

    Nu te citesc de multa vreme, dar sunt tare fericita ca am descoperit in sfarsit un blog bine documentat. Apreciez munca ta si te felicit!
    Am o problema si as avea nevoie de un sfat: baietelul meu de 1 an si 4 luni are probleme cu rahitismul (coaste evazate, bratari), desi efectiv l-am indopat cu vitamina D, la indemnul pediatrului. Vazand ca in loc sa fie mai bine e tot mai rau, i-am facut analize si a reiesit ca sta prost cu calciul. Da, are meniu ‘traditional’: branza calcica (incep sa ma indoiesc tot mai tare de utilitatea ei), iaurturi (facute in casa, dar probabil ca nu conteaza nici asta), multe fructe si legume (toate bio), carne de la pasari de tara, oua la fel, peste salbatic, intr-un cuvant chiar ne-am dat peste cap sa nu ii dam nimic ‘chimic’, conservat, sau din surse nesigure. Nu zahar, nu sare – asta presupun ca nu era nevoie sa mai spun. Si totusi are probleme. Imunitatea pare buna, nu raceste chiar daca cei din jurul lui (eu, sotul meu) suntem raciti, dar nu stiu ce sa mai zic. Soare nu-i zilele astea si suntem disperati, cum prindem o raza il punem in bataia ei :D. Medicul ne-a recomandat calciu gluconic (?) si hepaid junior. Nu vreau sa il indop de chimicale. Nu stiu incotro s-o apuc.

    1. Draga Iulia,

      Daca ai sa dai o cautare pe blog, dupa “lactate” ai sa vezi diferite explicatii. Daca proteina animala este preponderenta in meniul lui (mai mult de 10%) e normal sa nu fie suficient calciu acolo. Vezi aici, la punctul 3 o explicatie de ce (culmea) lactatele produc hipocalcemie.
      https://www.cristelageorgescu.ro/imunitate-in-realitate-pe-practicate/11/2012/

      Surse vegetale de calciu gasesti aici: http://pcrm.org/health/diets/vegdiets/frequently-asked-questions-about-nutrition

      Succes

  4. In anul 1983 ma nasteam la data estimata de medicul ce urmarea sarcina mamei si cu greutatea exacta pe care o estimase 3600 g, totul cu ustesilele de atunci. Ei asta da doctor. Totul fara ecografii.

  5. Buna Cristela!
    Eu am aflat despre pericolele ecografiei dupa ce l-am nascut pe cel de-al 3 Lea copil. Si atunci mi-am zis ca daca Dumnezeu imi Mai da vreun bebe, o sa incerc sa nu mai Fac nici o Eco. Acum sunt in sapt 9, si nu vreau sa merg la Control inca, pt ca stiu cat sunt de insistenti medicii, si ca ei fara Eco nu stiu sa Mai examineze o gravida . Nu stiu cum sa procedez ( si din cate stiu Eu aici in Austria sunt 4-5 Eco obligatorii daca nu ma Insel, in sarcina, plus ca iti Mai Fac si altele pe langa) . Stii cumva daca te poate obliga sa faci Eco ( in cazul in care nu doresti) ??sau e ca si cu vaccinurile? Optional ?!
    Merci mult pt rabdare si intelegere!

    1. Draga Diana,

      La multi ani! Azi am revenit. Eu in Austria am nascut al doilea copilas si am facut doar doua ecografii. Ba chiar ei au insistat ca nu e nevoie de mai multe. Imi pare rau ca nu cunosc regulile din Austria atat de temeinic, incat sa iti pot da un raspuns util… Te pup cu drag

  6. Eu nu prea sunt de acord cu abordarile acestea extremiste ale viteztii…raw-vegan, nastere acasa etc. Provin dintr-o familie de medici, insa asta nu inseamna ca am incredere doar in alopatie, din contra…
    Scriu pentru ca am rezonat oarecum cu articolul. Ne-am dorit f mult un copil si a vestea buna a venit la scurt timp dupa ce am incercat sa concepem. Toata sarcina a fost minunata…am facut controalele necesare, teste, analize etc. Unul dintre momentele negative a fost tocmai vizita la 4D, la cererea mea pt a avea un video cu bebe din burta. Eram in sapt 28 de sarcina. Bebe dormea si cand s-a trezit isi acoperea fatza cu manutzele. Doctoritza a inceput sa-mi loveasa destul de violent burt. Am rugat-o sa inceteze, de cateva ori. Citisem k lichidul amniotic il protejeaza pe bebe, deci nu aveam de ce sa ma ingrijorez. In seara respectiva m-am simtzit groznic de vinovata, prima oara cand, insainte de a se naste, am simtzit cum i-am facut rau copilului, cum l-am chinuit pt un moft si cum nu am reusit sa-l apar de ceva, ce imi parea clar nociv.
    Oricum, am ajuns in sapt 40, cand ginecologul te trimite la spitalul unde vrei sa nasti pt a fi luata in evidenta si de aici pana la nastere sunt responsabili de restul analizelor si testelor. M-am dus increzatoare ca bebe e sanatos si bine dezvoltat asa cum mi-a spus de atatea ori, dupa eco, ginecologul.
    si…surpriza…copilul prezenta un chist de 4cm pe creier. Nu are rost sa descriu infernul prin care am trecut din acea zi. ‘M-am riscat’ sa nasc natural si am nascut un copil sanatos, chiar in ziua in care ‘zicea’ ecograful k trebuie sa nasc. La sfatul prea-maritzilor doctori, l-am operat pe creier la numai 6 saptamani, desi copilul era cuminte si nu prezenta niciun simptom. Un alt aparat, cu rezonanta magnetica de aceasta data, le-a dat informatii ‘pretioase’ chirurgilor, astfel incat in loc sa rezolve problema…au creat o hemoragie de toata frumusetez – cel mai bun neurochirurg din zona nu stiuse despre vascularizatia chsitului pt k aparatul nu i-o aratase. Cineva a fost totusi de partea noastra si bebe si-a revenit, fara consecinte – pt mine si acum un miracol.
    Din pacate, chistul e tot acolo, in crestere, insa am hotarat de data asta sa asteptam…copilul are un an si e foarte bine dezvoltat din toate punctele de vedere (parerea specialistilor pediatri/neurologi/ neurochirurgi).
    Ce am scris mai sus e experienta noastra. Din pacate, avem nevoie cateodata si de aceste masinarii, mai ales in situatii limita – nu stiu daca pe noi ne poate ajuta doar o alimentatie sanatoasa si un mediu armonios in familie, desi asta incercam in fiecare zi sa-i asiguram.
    Sunt situatii cand avem nevoie de evolutia stiintei, situatii in care pana la urma aceasta evolutie reprezinta o sansa.
    Multa sanatate tuturor.

    1. Draga Adina,

      Multumesc pentru impartasirea povestii tale.

      Draga mea, nu este nevoie sa fii de acord cu nimic din ceea ce nu e acordat cu tine. Vibreaza cu ce te face linistita, fericirea vine din liniste, descoperim acest adevar cu fiecare incercare pe care o trecem.

      Veganismul pare o extrema, in viata totul tine de perceptii. De foarte putine ori vedem REALITATEA, de obicei vedem PERCEPTIA noastra despre realitate. Despre veganism pare asa cum zici, pentru ca e foarte mult trambitat, mai ales de fel de fel de afaceristi si foarte putin TRAIT. Eu nu sunt vegana, veganismul este o filozofie complexa si profunda de viata (care nu are legatura cu nastrea acasa, naturopatia vs alopatie, sau vaccinare vs nevaccinare etc.) pe care eu nu m-am pliat deplin. Cred in filozifia vegana (sa nu folosesti nimic care vine din exploatarea animalelor), dar nu am virtuozitatea de a o aplica cu consecventa: inca port pantofi de piele, geci si pilote umplute cu puf, mananc miere etc…. Filozofia mea momentan este aceea a simplitatii si a vietii traite in recunostinta si ARMONIE cu Natura. Lucrurile pe care le promovez in consecinta sunt acelea care pe mine m-au adus pas cu pas mai aproape de Natura, de Dumnezeu, de intelegerea perfectiunii Creatiei si mi-au dat pace, liniste, vindecare, iubire …

      Aroganta noastra ne-a facut sa credem ca putem fi mai presus prin stiinta, exclusiv. Nu suntem nici macar un fir de nisip cu toata stiinta noastra. Toata stiinta n-ar reusi sa produca aer, sa opreasca apele etc, etc. “Lua-vei-I Duhul Tau si pamantul va fi gol!”. Platim ca nu intelegem asta, dar nu intelegem ce platim. Uneori nu trebuie sa platim, se intampla “minuni”, sunt doar dovezi de iubire Divina, pentru ca niciun creator nu are bucurie in a-si “tortura” in vreun fel creatia. Asadar buba nu e “stiinta”, ci vanitatea si uitarea. Fara Sursa, toata stiinta e … nimic.

      Draga Adina, simt ca ai resursele pentru a trece prin lectia pe care copilasul vostru scump o preda. La scoala invatam o lectie si apoi suntem scosi la tabla. In viata e invers: ne scoate la tabla Viata si apoi invatam lectia. Va trimit o raza de soare si ganduri pozitive.

      Cu multa dragoste,

      cristela

    2. Mutumesc pentru raspunsul frumos. Nu (ma) asteptam. Cateodata, tot ce avem nevoie este un gand bun!

  7. buna cristela sfatuieste ma te rog intr o problema ca mi ai dat multe sfaturi de a lungul anilor.fetita mea de aproape 3 ani fara o luna s a umplut de bube.initial era doar una am crezut ca a piscat o ceva si usor usor s au extins si sunt destul de urate.am fost la dermatolog si mi a zis ca ar fi infectie extinsa din cauza unei intepaturi pe foaie scrie dermatita si numai stiu cum ca nu inteleg scrisul numulara cred.mi a zis sa o spal cu sapun dupa sa dau cu iod si dupa cu o crema pe baza de antibiotic preparata in farmacii.binenteles ca eu pana la 3 ani nu i am dat copilului nici un fel de medicament creme facuta doar dupa retele tale cum as putea sa i dau antibiotic chiar si in crema.eu am decis sa fac asa am luat un sapun cu pelin facuta de maicutele de la manastirea nera din plafar o dau cu iod tinctura si dupa cu crema cu pelin tot de maicute facuta.dar problema e ca urla de la iodul ala saraca.zi mi ce sa fac daca fac bn ca sa i treaca ca e plina pe subrat pe burta si spate si sunt asa urate bubele .te rog sfatuieste ma.

    1. Draga mea Flory, acum am vazut mesajul. Nu stiu ce sa te sfatuiesc, trebuie sa cooperezi cu un medic care intelege, parctica, accepta si stie ca orice problema se vindeca identificand si eliminand cauza, nu suprimand simptomele. Orice manifestare pe piele nu este decat stradania organismului de a elimina lucruri din interior care ii fac rau. Pielea este indicatorul sanaatatii noastre interne. Daca anulam ce apare pe piele e ca si cand am pune in gura un calus cuiva care striga AJUTOR!!

      Cu drag

  8. Citind articolul am constientizat ce mi s-a intamplat in sarcina in 2012 .. facusem prima ecografie de confirmare (ca zic sa nu fie extrauterina), am simtit ca avem baietel pe la 3 luni si nu m-am grabit cu ecografiile. Prima ecografie a fost facuta la medicul cu care am hotarat sa nasc pe la 4 luni. Urmatoarea la 24 sapt a fost Morfologia fetala care a durat cred max 2 ore si ni s-a confirmat ca e baietel.
    La doau zile dupa au inceput problemele .. contractii foarte dureroase, scurtarea colului, internare in spital de doua ori pana sa nasc .. cu medicatia de rigoare, foarte mult stres si au urmat nu stiu cate ecografii de control in timpul internarii si pana ce am nascut.. Dar, multumesc Bunului Dumnezeu ca am nascut natural, la termen (cand a vrut bebe), in apa asa cum ne-am dorit .. iar copilul e sanatos!
    Tot ce-mi ramane este sa transmit mai departe mesajul! Multumim Cristela inca odata, la fel ii multumesc si Dittei!

  9. Buna Cristela,
    am citit articolul tau si am ramas satisfacuta de alegerile mele. Am 42 ani si am un baietel, Ermes de 3 luni si jumatate. Pe timpul gravidantei, am facut doar o singura data analiza sangelui si de doua ori analiza urinei (nici o ecografie)! Am nascut acasa, impreuna cu sotul si obstetrica care m-a avut in grija pe tot timpul gravidantei, care este foarte, foarte tanara (are 90 ani si 7626 de nasteri pana acum:))intr-o 1h28!!!
    Eu si sotul am hotarat ca nu facem nici un fel de vaccin. Am citit foarte mult despre argumentul acesta, si am vazut efectele colaterale asupra bebelusilor.
    Am citit si efectul parfumului sintetic asupra copiilor. Sunt cel putin 7 ani de cand nu folosim parfumuri( detergenti, etc), si de cand alaptez ma spal numai cu apa,pentru a nu interferi cu hormonii si pentru a fi recunoscuta de catre Ermes. Am facut si alte alegeri, impreuna cu sotul in privinta cresterii lui Ermes (incepand cu a doua zi Ermes face la pupu in ghiuveta, spalam numai de pipi panolinii, etc), care ne-au adus o multime de critice din partea auto-cunoscatorilor:)).Aici am inteles ca suntem pe calea reala, altfel n-ar scoate din “pepeni” atat de multi traditionalisti.
    Imi pare enorm de bine, cand citesc ca sunt si alte femei ca si mine!
    Ioana
    by the way: sunt aproape 15 ani de cand nu scriu in limba romana!!!!!!

    1. Draga Ioana,

      Multumim pentru tot ce ai impartasit cu noi. Si pentru mine regasirea unui mod de viata in armonie cu Natura, nu impotriva ei reprezinta un proces fascinant. Povestesc spre imputernicire celor care doresc sa citeasca si sa probeze despre aceasta experienta si consider ca fiecare o va face in ritmul propriu, important este sa aiba disponibilitate, consecventa, rabdare si permanenta curiozitate. Cu mult drag,
      cristela

  10. Bună, Cristela! Locuiesc în Germania şi sunt însărcinată în 10 săptămâni. Aici se fac 3 ecografii de-a lungul sarcinii, respectiv fiecărui trimestru de sarcină. Am făcut prima ecografie, care mi-a comfirmat că sarcina este bine poziționată, iar bebe este bine dezvoltat în burtică. Acum sunt în cumpănă cu cea de-a doua ecografie, cea morfologică, fiind de durată. Ştiu că tu ai spus că cel mai important este să fim liniştite şi împăcate cu deciziile pe care le luăm. Simt că nu ar trebui să o fac, dar un gând nu-mi dă pace… acel 1% probabilitate că poate ceva nu e în regulă, ceva ce ar putea fi rezolvat cumva intrauterin. Mă voi simți vinovată să ştiu că nu i-am făcut ecografia care l-ar fi putut ajuta sau salva… Dar dacă ecograful îmi va spune că totul este bine, mă voi simți din nou vinovată că l-am stresat fără motiv… Simt că oricum aş întoarce-o, nu e bine…
    Am încă 10 săptămâni să găsesc răspunsul, dar cu fiecare zi este mai greu… şi ştiu că trebuie să îmi găsesc liniştea cumva…

    1. Draga mea, inteleg perfect. E mult zgomot in tine si in jurul tau, nu prea mai ai cum sa auzi vocea intuitiei. Adevarul interior il gasim doar dupa ce toate instructiunile externe (chiar si din partea mea) au fost eliminate.

      Pana una alta iti pot garanta ca tot acest stres pe care ti-l procvoci cu griji si ganduri, te stoarce de energie vitala necesara bunei dezvoltari armonioase a copilului si poate avea in final consecinte mai serioase decat una, doua sau douazeci de ecografii. Fii constienta ca atat timp cat stai in minte, un gand naste alt gand, o grija ia locul altei griji eliminate, o dorinat ia locul altei dorinte impline si tot asa, nu se opreste niciodata. Vrei sa stii ce ai de facut? Fugi din minte si din zgomotul ei. Lasa sa vina ce ganduri vor. NU LE BAGA IN SEAMA. fa doar ce te ghideaza inima.

      Daca decizia pe care o iei te lasa linistita, ai ales cu inima.

      Daca nu, esti inca ala etajul gresit, coboara , te rog, cateva etaje.

      Sanatatea si vindecarea noastra, precum si o viata demna, incep cu asumarea responsabilitatii pentru propriile alegeri. Din exterior n-o poate face nimeni, chiar daca asa am fost facuti sa credem.

      Cu drag,

      cristela

  11. In Canada, majoritatea femeilor fac doar 2 ecografii, la 12 si la 20 saptamani.

    1. Multumesc, Oana pentru comentariu si pentru confirmare.

      cristela

  12. Multumesc in numele tuturor gravidelor pentru mesajul plin de intelepciune si echilibru al postarii!
    Impartasesc si eu cealalta parte a “extremei”, ca sa se inteleaga, ca se poate acolo unde femeia se preda total propriei intuitii si unde sarcina este fara risc iar ea-gravida se afla in conexiune cu propriul corp si ii cunoaste mesajele.
    Eu nu am facut nicio ecografie pe perioada sarcinii.
    M-am intrebat de ce as face? Mi-am raspuns la intrebari si am stiut ca asta nu e ptr mine. Iar intr-o tara precum Danemarca, mi-a fost respectata decizia luata cu inima.
    A fost minunat sa simt magia ce crestea in pantecul meu roditor fara bruiajele si interferentele fricii, a diagnosticurilor si a interventelor de tot soiul.
    Dar am facut-o asumat! Nu este pentru orice femeie gravida.
    De aceea, revin, si ma inclin Cristela cat de echilibrat prezinti lucrurile. Da, se pot face ecografii (ptr linistirea mentalului-ca ptr asta is in prima faza) dar nu as rec mai mult de 2-3.
    Nu intru in studii stiintifice care au gasit legatura dintre ultrasunetele din timpul ecografiei si anumite afectiuni ale bebelusului.
    Echilibru este mantra! Te strang la inima frumoasa femeie!!!

    1. Scumpa mea sora Irinuca,

      Multumesc pentru impartasire si pentru energia superba pe care o raspandesti in jur, de fiecare data!
      Ai dreptate cu studiile, nu am avut putere sa mai traduc si asta, dar iata, pentru toti cei care vor citi aceste comentarii si inteleg limba engleza. 50 de studii care arata pericolele acestei proceduri: https://www.thehealthyhomeeconomist.com/50-in-utero-human-studies-confirm-risks-prenatal-ultrasound/

      Cand citesc, ma umplu de recunostinta pentru sansa pe care Dumnezeu mi-a dat-o, sa trec prin urechile acului, precum camila.

      Cu iubire si recunostinta.

      A ta,
      cristela

  13. Buna,
    Am inteles ca eco ii deranjeaza pe bebelusi abia atunci cand sora mea fiind insarcinata, locuind intr-o alta tara, medicii de acolo i-au facut o singura eco toata sarcina, urmand ca a doua sa i-o faca doar in caz de ceva probleme. Desi ea la prima sarcina in Ro facuse mai multe eco, voia si acum la fel, a fost tare suparata ca nu poate face eco la cerere, dar eu m-am documentat si am inteles de ce nu se face eco la cerere. Doar la noi in Ro iti fac cand vrei tu, dar ganditi-va ca ii deranjeaza pe bebelusi.
    Deci totul spre binele lor ?

    1. Multumesc, draga Raluca. In Austria este la fel.
      Gand frumos,
      cristela

Care este opinia ta