– Uite, uite, vrei să-ți arăt? deschide ghiozdanul și scoate înflăcărat caietul. Deja știu muuuulte litere: ăsta e Îngerul A, ăsta e Îngerul E, ăsta e Îngerul I, ăsta e Îngerul O și ăstaaaa…, ăstaa…., ă, da, ăsta e Îngerul U! Îti place, spune, hai, mama, spune? țopăie el de nerăbdare, cu steluțele aprinse în privirea albastră.
– Îmi place, îngerule Pavel! Da’ uite, uite, vrei să-ți arăt? zic la rândul meu și-ntind farfuria bibilită. Ăsta e Îngerul Luminel! Îti place?
Îl înșfacă bucuros pe Luminel din turtă dulce și-o rupe la fugă: cu-o joacă toți suntem datori! Apoi se oprește, ca și când și-ar fi amintit brusc ceva important (zău că era chiar important – doar că pentru mine 
🙂 ) și strigă peste umăr verdictul:
– Să-l pui în cartea ta, bine?
Cu iubire,