…sau carnea fara oase, asa descriu japonezii – unul dintre cele mai educate popoare – soia.
Inainte de a mai scrie orice altceva vreau sa spun ca nu mi-am propus sa va conving sa treceti la soia, nici nu ii blamez pe cei care nu o folosesc, nu vor sa incerce, nu intentioneaza sa foloseasca si nici pe cei care consuma lapte, lactate sau orice alta proteina animala. Este o chestiune firesc crestineasca si in acord cu Sfanta Scriptura sa ne respectam reciproc optiunile si experientele. Scopul meu este de a aduce la cunostinta beneficiile unor principii alimentare si alimente asupra sanatatii familiei mele, mai cu seama a copiilor.
Cititi si articolul Dileme despre soia, care include si experientele actualizate 2014, 2015.
In ceea ce priveste soia, sunt sigura ca multi aveti un fior de sila cand auziti. Nu e de mirare, dupa exeperienta anilor ’80, cand din resturi de carne, soia furajera si aditivi chimici s-a obtinut “celebrul” salam cu soia, devenit dealtfel si un fel de standard social si simbol al perioadei dictaturii. Mai ales din acest motiv, soia a fost considerata de catre romani ca fiind ceva negativ, ba chiar s-au nascut legende despre presupusele sale efecte negative (imi amintesc ca inainte de a fi insarcinata cu Pavel, o persoana apropiata se straduia sa ma convinga sa renuntam la soia, pentru ca “a dat la TV ca provoaca infertilitate”), dovedite ulterior a fi nefondate si neadevarate.
Personal, pana acum 7 ani eram INGRETOSATA doar la auzul numelui, ba mai rau chiar, ii desconsideram pe cei care consumau soia si produse din soia (“niste scarbosenii”, asa le calificasem!), considerandu-i zgarciti si lipsiti de rafinament. Cata orbire si cat necaz produce intr-un om pacatos, mandria? De aceea spun ca acum 7 ani am primit a doua sansa la viata sanatoasa fizic si spiritual.
Sunt si alte motive pentru care oamenii resping soia si nu ma surprinde, au dreptate. Gustul, de exemplu. Multe cunostinte mi-au spus ca au cumparat branza tofu, cremwursti de soia sau chiftelute, pateu sau lapte cu arome, etc si ca “nu au gust bun”. Cred, si eu am cumparat la inceput si nici mie nu mi-au placut produsele din comert, insa nu e din cauza bietei plante, ci din cauza aditivilor. Pentru ca vreau sa stiu ce mancam si pentru ca imi place sa fie proaspat si gustos, prepar in casa totul: lapte, branza tofu, maioneza, unt, pateu, droburi si alte bunatati. Pot spune cu mana pe inima ca au un gust RADICAL DIFERIT de cel al produselor din comert.
Am vazut pe o cutie de pateu vegetal din soia, la ingrediente, “carmin”! Pai imi amintesc ca inainte de ’89 (poate chiar si acum) din acest praf colorant rosu, se facea o celebra solutie cu ne dadeam la baza unghiilor, dupa taierea cuticulei (alt obicei complet nesanatos!), la manichiura. Si acum ajungem sa il mancam si dam vina pe soia ca nu are gust bun. Eu dau culoare pateului de soia cu boia dulce.
Tot din experienta personala pot da asigurari ca produsele obtinute din soia au marele avantaj ca nu au gust si miros, asa incat gustul final sta in maestria fiecaruia dintre noi in a combina condimentele. (Am devorat cu placere ani de zile celebrii mititei, fara sa ma intereseze ce ajunge in sarmanul stomac. Chiar am citit ca daca am avea un hublou la stomac, ca la masina de spalat, ca sa putem vedea ce se intampla cu ceea ce introducem in gura, am renunta pe loc la multe dintre obiceiurile alimentare.
Am gustat primii mei mici vegetarieni acum 7 ani – identici ca gust cu cei din carne – la dr. Doru Laza, in timpul orelor de educatie culinara la care am participat. Atunci am avut aproape revelatia ca de fapt gustul este dat in principal de mirodenii si condimente, nu de aliment in sine. Si m-am mobilizat sa pregatesc in casa, totul).
Inainte de a trece la retete pentru produsele din soia (o sa fac de fapt o categorie speciala pentru retete), mai fac 2 consideratii:
1. Alimentatia unilaterala in mod evident nu conduce la dezvoltare sanatoasa. Daca va hotarati la dieta vegetariana sau la soia ca inlocuitor de carne, atunci aceasta trebuie sa isi gaseasca locul in cadrul unei alimentatii diversificate, echilibrate, cat mai ‘colorate’, bine proportionata intre hrana vie (crudivora) si hrana preparata termic. Predominant ar trebui sa fie hrana vie.
2. Gustul nu este o preferinta cu care ne nastem, ci este rodul unui obicei. In sprijinul acestei afirmatii aduc urmatorul exemplu – gustul de tutun nu place multora atunci cand il experimenteaza pentru prima data. Ca orice obicei si gustul se educa sub efectul insistentei si al timpului. Acest argument este primul care ar trebui sa ne incurajeze sa oferim copiilor nostri lucrurile sanatoase pe care poate suntem tentati sa nu le oferim, crezand ca nu le plac (daca noua nu ne plac). Pana la 3 ani, copiii nu au nici pretentii, nici dorinte. Noi, parintii, le formam. Inclusiv gustul si preferinta pentru anumite alimente, fie ele nocive sau sanatoase.
Am invatat in orele de de educatie medicala ale Dr. Doru Laza (v-am spus ca prin dumnealui Dumnezeu a intermediat salvarea mea, asa incat am sorbit fiecare cuvant si am primit acordul sa il impartasesc prin experienta personala mai departe) multe dintre lucrurile pe care le povestesc aici. Inchei cu unul dintre ele, care aproape m-a socat:
1/2 kg soia boabe = 1 kg carne porc = 30 oua