Meniul de marti 18.01.2010 si un margaritar
Scris de Cristela - ianuarie 19, 2011
Incep prin a va recomanda o carte care mie, la inceputurile carierei de mama mi-a fost de folos, “Copilul Vegetarian”, de Elena Pridie. Cartea are peste 200 de retete delicioase si rapid de pregatit, la care puteti adauga oricand produse de origine animala, daca nu doriti sa renuntati la ele.
Trei precizari importante:
(1) sunt in carte unele retete la cuptor care contin si ulei de masline. Eu nu recomand si nici nu practic incalzirea uleiului la peste 45 de grade, se stie deja ca devine cancerigen;
(2) din prudenta (am intrebat-o), autoarea recomanda ca alaptele de soia pentru copii, sa fie folosit de la varsta de 2 ani. El poate fi introdus de a orice vrarsta este nevoie, insa atunci cand apare pentru prima data in alimentatia copilului pana la 2 ani, rebuie respectata regula primului aliment nou introdus, asa cum am explicat in primul articol despre Diversificare;
(3) biscuitii pentru sugari ies foarte foarte tari.
Mic dejun: 1 lingura fulgi ovaz (rasniti faina) + 1 lingura fulgi orz (rasniti faina) fierte timp de 2 minute in lapte de soia. Iese o mamaliguta pe care am amestecat-o cand s-a mai racorit cu 1 mar ionatan ras si 2 curmale rehidratate + 5 migdale decojite facute impreuna piure (sau puteti pune miere).
Actualizare 2015: Amestecul de ingrediente este prea complicat. Experienta si dorinta de simplu de acum ma face sa zic ca, daca as mai avea ocazii, as folosi un singur tip de cereale (preferabil fara gluten) si nu le-as fierbe in lapte de soia, ci in apa (concentratia proteica este prea mare pentru rinichi). Le-as amesteca doar cu piure de curmale sau piure din alt tip de fructe uscate si atat. Fructele le-as da primul lucru, pe stomacul gol. Apoi, dupa 45 de minute piureul acesta de cereale. Nu as mai adauga si migdale. Combinatii mai simple, energie mai multa pentru digestie si asimilare. Piureul de migdale si fructe uscate l-as servi ca gustare sau cina, sub forma de “bombonele”.
Pentru copii mai mari e suficient sa folositi fulgii multicereal in forma lor normala, pentru bebelusi inca fierbem cerealele din cauza amidonului. Folositi insa fulgi simpli, nu cei cu zahar, cacao etc. Migdalele pot ramane in coaja sau puteti adauga cativa mieji de seminte de floarea soarelui, seminte de dovleac (cruzi, bineinteles), cateva stafide, fructe uscate taiate cubulete (smochine, prune, caise), miere, asa incat sa fie atractiv pentru cei mari.
Pranz: reteta merge pentru intreaga familie. Mazare cu cartofi (pentru Pavel o folosesc inca sub forma pasata, cu furculita insa, nu la blender) si pe post de supa: suc proaspat stors din 1 morcov + 1 patrunjel + 1 pastarnac. Optional 1/4 ceapa proaspata. Eu l-am invatat pe Pavel cu gustul de la inceput si nu numai ca accepta ceapa si usturoiul, dar nu am avut probleme cu raceli, viroze, gripa, etc…
MAZARE NOUA CU CARTOFI
2-3 cartofi spalati si fierti in coaja (am vazut de ce). Dupa ce au fiert (cam 25 min), se curata, se taie cubulete. Separat inabus in putina apa (nu in ulei sau in apa cu ulei!) 1 ceapa tocata marunt.
Despre uleiul incalzit. Uleiul incalzit are cam acelasi comportament/efect ca si mierea incalzita – isi schimba structura moleculara si devine puternic cancerigen – va dati seama acum cam ce inseamna prajelile? Si cand ma gandesc ca sunt cazuri in care acelasi ulei se foloseste de mai multe ori la prajit…. Eu gatesc fara ulei si il adaug doar la finalul mancarii, cand ea e calduta, sub 40 de grade. Exact asa cum am “invatat” si despre miere.
Se pun cartofii taiati cubulete peste ceapa inabusita, se adauga si mazarea congelata (eu am pus mazare noua la congelator, insa gasiti mazare fina congelata – NU CONSERVATA!- si in comert. Se completeaza cu putina apa (nu multa, sa nu iasa ciorba in loc de mancare sacazuta:), putina sare NEIODATA si se fierbe 25-30 minute. Dupa ce a fiert, se lasa la racit si cand e gata, se adauga uleiul, o legatura de marar tocat si multa iubire (Vitamina L). Se amesteca bine si se serveste cu placere si cu recunostinta 🙂
Actualizare 2015: Nu mai combin leguminoasele (proteine concentrate) cu amidonoase (carbohidrati). Adica nu mai combin mazare cu cartofi. Testati si voi si vedeti cum va e mai bine, combinat sau separat? Pe mine ma incanta mai mult de ceva timp sa folosesc energia si forta vitala pentru regenerare si creatie, decat pentru supravietuire (sau, mai bine zis, sub-vietuire?)
V-am povestit saptamana trecuta despre prietena mea draga, care are o fetita de 3 ani si care nu mai are voie carne. I-am dat, printre altele, aceasta reteta si era destul de sceptica, avand in vedere ca fetita nu a mancat mazare niciodata pana acum. M-a sunat ieri fericita si am impartasit impreuna bucuria vestii ca cea mica a gasit mazarea delicioasa. Iar mama mi-a marturisit entuziasmata: “Maaai, si ai avut dreptate: nu se face greu si nici nu dureaza mult! O sa mai incerc si altele!”.
Cina: BUDINCA DE MEI cu mar copt si gem de gutui.
Am fiert (20 min) 2 linguri de mei in lapte de soia, cu putina vanilie naturala (NU ESENTA!). Am amestecat cu un mar ras pe razatoarea mare si am lasat 15 min la cuptor. Se poate adauga si cu 1/2 lingurita de cocos razuit si inmuiat bine in prelabil. La final, cand s-a racit, am adaugat gemul de gutui. La fel de bine poate fi servita si cu alte gemuri sau dulceturi, nu uitati ca mancarea, pe langa nutritiva, trebuie sa fie variata, atractiva, frumos colorata si aranjata, pentru a contribui la apetit. Ca si aspect mie mi-ar fi placut sa fie cu pasta de afine, insa Pavel a fost nemilos cu cele 4 borcanele pretioase.
Actualizare 2015. In reteta de mai sus as aduce urmatoarele simplificari: as inlocui laptele de soia cu apa (concentratia proteica este prea mare pentru rinichii copiilor), as scoate marul din compozitia care merge la cuptor si l-as face mousse/piure crud, pe care l-as amesteca cu gemul de gutui si l-as pune peste budinca. Cand pot, prefer sa mancam fructele crude.
Sper cu tot sufletul sa nu vi se para o povara sa cresti copii in acest stil si sa aveti puterea de a incerca macar cate ceva ceea ce va propun. Inchei cu o situatie descrisa de Elena Pridie in introducerea cartii si asupra careia va invit sa reflectati: “Imaginati-va ca intr-o zi v-ati descoperi copilul de 5 sau 7 ani fumand. Care ar fi reactia dumneavoastra ca parinte? Desigur ca situatia v-ar starni oroare, ati fi ingrozit de ceea ce vedeti. De ce acest lucru? Pentru ca stiti ca fumatul este un obicei daunator pentru sanatate, care conduce in majoritatea cazurilor la cancer de plamani. Insa cati dintre parinti stiu ca cea mai mare parte a cancerelor este cauzata de alimentatia oamenilor, de acele obiceiuri alimentare adoptate incepand chiar din frageda pruncie? Cati dintre ei stiu ca majoritatea bolilor au punctul de plecare in alimentatie? La aflarea acestei vesti sunt ei la fel de tulburati ca in situatia mai sus amintita? De ce alimentatia este atat de mult neglijata? De ce nu intervenim si pe acest plan cu aceeasi promptitudine?”.