Cointeresarea copiilor pentru o alimentație sănătoasă

Scris de Cristela  - 3 februarie 2011

Apropos de psihologia copilului … nu ma pricep la modul stiintific, ci doar intuitia materna imi spune ca se intampla ceva … Pavel presimte apropierea sosirii pe lume a lui Petru: de doua zile nimic nu se mai poate face decat cu „m-mm-ma-ma!”. Am devenit un fel de „premergator”, ma ia cu el pretutindeni si permanent. Nu e o exagerare, degetul de care se tine non stop este un fel de nou cordon ombilical in relatia noastra. Este un soi de nevoie, dragoste si dor la el care ma ravaseste si sentimental, si rational. Adica imi e greu sa il refuz, insa sunt momente in care chiar am nevoie de libertate de miscare, cel putin in interesul lui. In clipa in care i-am dat drumul la deget, incepe drama si odata cu ea, toate cartile din biblioteca, citite si ras-citite nu imi mai sunt de ajutor nici mie, nici lui …

In atare conditii, devine o adevarata provocare sa ma asez la calculator in timpul zilei sa va scriu, pentru ca atat de laptop, cat si de telefon este – pebuna dreptate! – foarte revoltat, „m-mm-ma-ma” trebuie sa participe exclusiv si ACTIV la toate actiunile lui.

Acum a adormit, asa ca „fur” ceva timp din cat doarme peste zi si trag nadejde sa termin materialul promis astazi.

Orice organism stie ce si cat ii trebuie. Organismul unui copil nu este diferit din acest punct de vedere de cel al unui adult. Asa incat nu trebuie fortat sa manance tot sau mult, nici sa fie sanctionat daca refuza un anumit fel de mancare sau aliment, oricat de mult ne-ar deceptiona acest gest. „Tulburarile in obiceiurile de masa se datoreaza indeosebi insistentei adultilor de a dicta ce-i trebuie copilului” (Magdalena Dumitrana, Copilul, familia si gradinita, pag 25). A nu se intelege ca parintii trebuie sa devina un fel de supusi ai copiilor, care sa investeasca timp si bani pentru a le satisface poftele.

Ca parinti ne revine sarcina  (1) de a asigura o hrana echilibrata, aleasa cu grija, gatita sanatos, gustoasa, variata si aspectuoasa, care sa devieze interesul copiilor de la alimentele si sucurile artificiale, cu valoare nutritiva ZERO (sau de la asa-zisele si mai nou promovatele alimente capcana “naturale”), precum si  (2) de a crea un mediu care sa stimuleze procesul de invatare si educare, atat prin exemplul personal, cat si prin cele cateva posibile metode de mai jos:

Implicarea copiilor. Un copil care pune umarul la procurarea alimentelor cat si la pregatirea lor, le va consuma cu mai multa placere decat unul care  habar nu are ce implica pregatirea hranei” (Elena Pridie, Copilul Vegetarian, pag 31). Copiii mai mari pot fi responsabilizati si prin redactarea si pastrarea listei de cumparaturi sau consultarea la alcatuirea meniului. „Pe langa cresterea apetitului, se vor obtine astfel si alte rezultate foarte importante: achizitia deprinderilor gospodaresti (indiferent de sexul copilului), intelegerea indeplinirii sarcinilor in familie, precum si asumarea responsabilitatilor” (Magdalena Dumitrana, Copilul, familia si gradinita, pag 26).

Jucati-va cu ei. In special cand e vorba de copiii mici care adora jocul. Cine poate rontai morcovi? Cine poate ciuguli semnite ca vrabiuta? Cine poate desface nuca precum veverita? Cine mananca zmeura ca ursul?” Imaginatia fiecaruia dintre noi si relatia cu copilul nostru ne va ajuta sa inventam acele jocuri care i se potrivesc si servesc cel mai bine scopul. Ideea de baza este sa ne jucam, pentru ca este o modalitate de invatare spontana si plina de afectivitate.

Oferiti-le ocazia de a-si folosi degetele. Copiilor le place sa isi foloseasca degetele pentru a manca.” Pentru Pavel am intotdeauna pregatite bucatele de fructe (la mesele de fructe si cereale), de legume fierte, „bombitze” din quinoa sau mei (la pranz). In timp ce ii dau sa manance piureurile lui sau definitivez pregatirea mesei, el e ocupat satisfacandu-si placerea de a manca cu mana, curiozitatea, dar si foamea :).

Oferiti-le posibilitatea de a alege. Nu pregatiti un singur fel de mancare pe care ei il pot refuza categoric. La fiecare masa ingrijiti-va sa fie ceva care sa le faca placere.” Poate parea mai greu pentru mame, poate chiar frustrant, insa merita din plin sa ne luam aceasta marja de siguranta.

Puneti-le in farfurie portii mici. Mai bine sa mai ceara decat sa fie descurajati ca nu pot manca totul.” Revedeti si articolul meu „Cat si cum mancam – partea I”, am explicat acolo exact despre cantitatea de mancare oferita unui copil.

Evitati cliseul . Fortarea copilului sa manance sau indoparea lui constituie una dintre cele mai grave greseli pe care le pot face parintii.”

Mancarea nu trebuie folosita nici ca rasplata, nici ca pedeapsa.

„Experimentati, incercati continuu si perseverati.” Exista posibilitatea sa nu ii placa un anumit aliment. Atunci incercam sa i-l oferim gatit altfel, de exemplu in loc de fiert, copt. Sau crud, daca se preteaza. Daca il refuza in continuare, acceptam ca pur si simplu nu tolereaza acel aliment si fie facem o pauza de cateva luni, fie renuntam la el. Am patit asa cu Pavel la rosii. A refuzat supa de rosii. Am incercat cu suc de rosii in mancare, o refuza. Daca insa i-am dat rosie cruda a mancat cu placere. Dupa 5 luni am incercat din nou putin suc de rosii in mancare si a mers. Nu am de gand sa fortez nota insa, va mai amintiti ce v-am spus apropos de educatia alimentara la copii: tact si rabdare. Doua virtuti in care personal nu am excelat, insa pe care le cultiv intens, din dragoste pentru copiii mei si cu ajutorul lui Pavel (deocamdata). Este un antrenor deosebit, imi ofera zilnic un program de antrenament care tinteste spre PERFORMANTA si nu pot decat sa ii multumesc in felul meu! 🙂

Articole interesante 

>