Gătește ca și când viața ta depinde de asta! Chiar depinde. (2)

Număr afişări : 15.853

Am auzit cândva că un om este bogat prin lucrurile de care se poate lipsi. ”O fi valabilă chestia asta și-n alimentație?”, a fost primul gând.

img_3933-e1478215670407

Ei bine, începând cu 2013 am probat, am observat și am constatat că simplitatea poate rezolva multe probleme. Integrarea ei in viața familiei noastre a adus LIBERTATE în toate planurile. A fost nevoie de disciplină, claritate și voință de neclintit în a ne urma intențiile până la capăt și în a menține rezultatul obținut.

Când suntem animați (uneori forțat, e drept) de ideea că mai puțin înseamnă mai mult, când suntem dispuși să fim recunoscători pentru ce avem și conștienți că ceea ce avem nu înseamnă nici mult, nici puțin, ci exact atât cât avem nevoie pentru a evolua, când suntem gata să ne lipsim de cât mai multe dintre cele care am fost făcuți să credem că avem nevoie pentru a fi fericiți și sănătoși, atunci deschidem de fapt calea de acces către esența noastră și către reala bogăție.

Dacă vă vine a pufni citind cele de mai sus, înțeleg, să știți. Perspectiva simplității și a frugalității nu e entuziasmantă pentru firea umană. Eu una m-am aflat ani de zile în fruntea plutonului de sfidători ai acestei idei. Iaca poz(n)ă:

Chiar eu, 2006

Chiar eu, 2006

Când am schimbat macazul am constatat că cei care aleg un stil de viață minimalist tind să devină fie o ofensă pentru comoditatea umană, fie o amenințare la adresa societații de consum. Nu mai consider că este treaba mea ce alege să mănânce fiecare, însă îmi asum să vă reamintesc (vouă și mie deopotrivă), informații pe care (poate) le-am uitat…

Scriam în episodul 1 că am început implementarea ideii de simplitate alimentară, prin renunțarea la mâncăruri “concentrate proteic” sau “cu de toate”. Iată câteva aspecte esențiale de care e înțelept să ținem cont atunci când compunem meniuri/pachețele/gustărele etc:

1. Amestecurile de alimente au nevoie de multă armonie pentru a fi bine digerate. Armonie în timpul pregătirii lor, armonie înainte de masă, în timpul mesei și după masă. Cea mai sănătoasă mâncare din lume, e inutilă dacă nu este bine digerată, așa încât nutrienții din ea să poată fi absorbiți în sânge și utilizați apoi de celule.
2. Unele alimente/combinații de alimente, datorită complexității, pot staționa și mai bine de 24 de ore în stomac. De pildă: carbohidrații complecsi (cereale, amidonoase) + grăsimi + proteine animale (ou, lactate, carne), pe scurt mâncăruri tip pizza, plăcintă cu brânză, musaca, sarmale, friptură/ochiuri cu cartofi prăjiți și brânză rasă etc. Nici meniurile raw vegane, mai ales dulciurile și preparatele care imită bucătăria tradițională, nu sunt mai breze. Dacă peste cele de mai sus, în decursul celor 24 de ore introducem în corp alte și alte alimente (și introducem, că suntem homo ronțăitorus și homo pofticiosus incontrolabilus), alimente provenite din gustări și mese fie ele foarte sănătoase, se produce o bolboroseală de toată frumusețea și căreia îi urmează un întreg cortegiu de probleme. De cele mai multe ori problemele cauzate de amestecurile din stomac nu pot fi îndepărtate decât prin suferință (vărsături, diaree, febră). Notă: nimic din ce scriu nu este teorie pură, ci teorie probată și observată în practica directă.
3. Digestia presupune consum de energie din partea organismului. Cu cât mai bombă e combinația, cu atât mai obosiți vom fi după masă (somnolență, lene, oboseală, ceață mentală, lipsă de energie și de vitalitate).
4. Chiar dacă ne hrănim sănătos, dacă avem o splină obosită (de la combinații complexe, alimente nesănătoase, mestecat pe fugă și insuficient, mâncat mult și des), organismul va rămâne nenutrit. Stomacul face un efort uriaș pentru a prelucra combinațiile fantasmagorice și este secondat de splină. Splina este gardianul stomacului, prin intermediul ei corpul primește energia vindecatoare a alimentelor.
5. Un stomac obosit nu poate produce o anumită substanță (factor enzimatic) care ajută intestinul subțire să absoarbă și să sintetizeze vitamina B12. Așa apar (și) anemiile. Uite cum degeaba îi îndopam pe copii cu ficățel la grătar, seminte Chia sau cu fier și B12 de la farmacie. Citește si ce am scris despre carența de Fier.
6. Cât timp (cu aproximație) stau alimentele bine mestecate în stomac? (click AICI pentru video despre masticație)
Sucurile: 30 min sau mai puțin.
Fructele: între 30 min si 1 ora.
Legumele crude: 1-2 ore
Paine, cartofi, orez, paste și alte surse de amidon: 3-4 ore
Grasimile: 4-5 ore
Proteinele vegetale: 6 ore (fasole, mazare, năut, linte, soia etc)
Proteine animale : de la 8 ore în sus (ouă, carne, pește, lactate)

Al doilea pas pe care l-am făcut spre simplitate alimentară, a fost re-învățarea senzației de foame și recunoașterea falsei senzații de foame (am explicat la ProTV AICI). Mâncăm când ne e foame și suntem conștienți de diferența dintre poftele minții și nevoiele organismului. Pare simplu?… Pare complicat?… Nu știu. Știu doar ce am învățat pe propria piele: nu există sănătate fără conștiență. (Urmărește discursul meu despre Mușchiul Conștienței AICI)

rugaciune

În general noi, părinții, tindem să credem că 2-3 ore fără mâncare reprezinta un adevarat pericol de înfometare, de aceea le dăm copiilor tot felul de gustări care îi fac dependenți de nevoia de a ronțăi. La o întâlnire cu părinții elevilor de la o școală din București care le oferea copiilor mic dejun, prânz și gustare, am fost întrebata de mame, ce anume se poate da de acasă pentru sandviciurile dintre orele de curs (dacă mezeluri – nu și lactate pasteurizate – nu). Am dat 2-3 sugestii și am primit replica: ”Bine, bine, ideile astea-s pentru o zi. Și după?!”. Abia atunci am înțeles ce se întâmpla: majoritatea copiilor primeau de acasa 2-3 sandviciuri, câte unul pentru fiecare pauză dintre micul dejun și prânz. Au și uau! Păi când să mai digere, când să se mai odihnească și când să gândească atunci, sistemul nostru digestiv? Iată cum malnutriția și carențele pot fi cauzate și de prea mult, nu doar de lipsa hranei. Stomacul plin și celulele țipă de fapt de înfometare.

În 2012 cei 2P au intrat la grădiniță și nu mică ne-a fost mirarea când am aflat că directoarea folosea o zi pe trimestru în care îi re-învăța pe copii senzația de foame. Ziua respectivă se numea ”Waldtag”, adică zi de mers în pădure. Se mergea indiferent de vremea de afară, iar copii veneau echipați corespunzator și – important! – FĂRĂ pachețel de acasă.

Educatoarea lua un pumn de semințe crude de floarea soarelui și apă. Se pleaca la 8.30,  se revenea la 12.30. Am constatat toți cu această ocazie, cât de atrofiat e mușchiul conștienței noastre, cel care e pus la treabă atunci când vine vorba de a distinge între foame și pofte, foame și plictiseală, foame și nevoia de răsplată după o zi sau după o activitate stresantă. Am povestit în acest video (click AICI) despre cele trei carențe severe ale copiilor din societatea modernă.

Dacă doriți să citiți o lucrare independentă, completă, captivant scrisă, bine sintetizată, documentată și structurată despre alimentația copiilor și cu principii valabile de la 0 la 120+ ani, vă recomand cartea mea Diversificarea, pur și simplu cu prefață de dr. Sorina SOESCU.

Cu Vitamina L și gând de simplitate,




Număr afişări : 15.853

Distribuie: