Acest articol face parte din Abecedarul de Vaccinare, pe care il puteti citi integral AICI.
Am promis ca voi reveni asupra subiectului „Vaccinuri – Vaccinare” in urma intrebarilor si a povestilor reale pe care le-ati impartasit cu mine in aceste ultime zile. Am vrut in primul rand sa gasesc o exprimarea succinta, dar si de impact, care sa reflecte intelegerea mea pentru dificultatea prin care trece orice parinte informat complet si care este pus in fata deciziei de a alege pro sau contra vaccinarii: rationalitate.
Nu voi inceta sa comunic acele adevaruri incontestabile, multe simtite pe propria piele, altele restrictionate de la comunicare in mod evident deliberat. Sustin insa ca in tot ce facem trebuie sa existe o abordare echilibrata, rationala, aplicata cu discernamant. Mai ales in privinta unor proceduri medicale asupra carora exista inca numeroase semne de intrebare.
Referitor la vaccinurile copilariei, lumea medicala si parintii deopotriva se confrunta cu multe necunoscute. Ca parinti, existenta acestor necunoscute sau dispute nu ne-a fost si nu ne este fluturata prin fata ochilor inainte de a fi convocati la vaccinare. Tocmai din cauza existentei acestor intrebari fara raspuns, lucrurile nu pot fi privite strict alb sau negru, vaccinam sa nu vaccinam si am incheiat subiectul, ne-am facut datoria de parinti la acest capitol.
Despre abordarea deciziei legate de vaccinare voi scrie azi, pentru ca acest act a nascut cele mai multe dintre intrebarile pe care le-am primit recent.
Am revenit asupra subiectului si pentru ca am observat cum dragostea nemarginita pentru copiii nostri, dorinta de a le darui tot ce este mai bun si de a-i feri de cat mai multe pericole si suferinte, starneste in noi pasiuni. Acest mod pasional de a citi sau de a discuta despre anumite subiecte, printre care si vaccinarea, face sa treaca uneori neobservate exact mesajele cheie, cum a fost si in cazul articolelor precedente: primul, al doilea, al treilea si al patrulea. Unul dintre mesajele cheie fiind ca pe acest blog autorul, adica subsemnata, nu impune nimanui ce are de facut. Nici nu sugereaza. Nici nu face pe detinatorul intelepciunii supreme, nici pe sperietoarea (am citit printre comentarii o afirmatie, cum ca abilitatea cititorilor blogului de a lua o decizie este data de fapt de cine reuseste sa ii sperie mai tare: tabara pro sau tabara contra vaccinarii).
Unul dintre obiectivele declarate ale eforturilor facute pe acest blog este stradania pentru a constientiza dreptul fiecarui individ la optiuni informate. In orice decizie insa, fie ea pro sau contra, esentiala este asumarea responsabilitatii consecintelor, mai ales cand rezultatele nu coincid cu asteptarile. Aceasta “asumare” presupune renuntarea la dreptul de a blama pe oricine altcineva, inclusiv pe sine insusi, pentru consecintele alegerii facute, dar si un grad sporit de vigilenta si auto-educare pentru a preveni consecinte nedorite.
***
1. In mod firesc si chiar conform legii in anumite situatii, inaintea unor manevre sau proceduri medicale ni se solicita sa citim un document ce detaliaza procedeul, riscurile si posibilele efecte adverse ce pot rezulta si sa ne dam acordul in scris, prin semnatura. In engleza se numeste “informed consent”, consimtamant informat.
Intrebare: Care ar fi rezultatul daca asa ceva s-ar intampla si cu procedura vaccinarii? Adica inainte de a administra un vaccin, sa fie pusa la dispozitia parintilor documentatia cu toate riscurile si efectelor secundare (“full disclosure”) si pe care acestia sa si le asume in scris pentru copil?
***
2. Chiar daca nu avem de-a face cu o procedura de “acord informat in scris”, ne revine minima datorie de a citi prospectul. Ar trebui sa facem asta intotdeauna, cu orice medicament, indiferent ca e pe baza de prescriptie medicala sau nu. E un semn de respect si de civilizatie sa ne informam.
Intrebare: Cati parinti au aflat direct din prospect (nu din surse asociate cu Teoria Conspiratiei) ca “este posibil să nu se obţină un răspuns imun protector la toţi copiii vaccinaţi”?
Asa cum am mai scris, inainte sa nasc am studiat mai multe teme, gen alimentatie, alaptare, vaccinare. In ceea ce priveste vaccinarea, cand ajungeam la acest aspect, al riscurilor sau efectelor secundare, intrebarile mele erau percepute ca o ofensa la adresa credibilatii cadrului medical care facea recomandarea vaccinarii si eram trimisa cu indignare sa imbrac usa pe dianafara si sa citesc prospectul.
Am ales sa scriu pentru ca am urmat sfatul celor care au refuzat sa imi dea detalii complete. M-am dus la prospect si va sfatuiesc sa faceti acelasi lucru. Veti descoperi ca declaratiile producatorilor coincid cu ale celor catalogati drept “conspirationisti” cel putin in doua – trei aspecte critice: ingrediente, lipsa garantiei de protectie 100% in fata bolii pentru care esti vaccinat si efectele secundare.
Mai mult decat atat, prospectul din cutia vaccinului este doar un rezumat al prospectului depus de producator la Comisiile care aproba vaccinul respectiv.
Iata doua exemple concrete.
- Romania: Vaccinul ROR decontat de CNAS este MMR VAXPRO, produs de Merck. Prospectul din cutie are 2 pagini. Prospectul depus la Comisia Europeana are 59 de pagini: http://www.ema.europa.eu/docs/ro_RO/document_library/EPAR_-_Product_Information/human/000604/WC500030170.pdf
- SUA: Prospectul vaccinului DTP depus la FDA are 13 pagini si mentionare a autismului – printre alte nenorociri – ca efect advers: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=384199311651195&set=a.306788672725593.72284.100001833871445&type=3&theater
***
3. Exista de asemenea perceptia eronata ca cei care fac cercetari, dezvaluiri si informari depre dilemele legate de vaccinuri o fac pentru a dezinforma. Sa presupunem ca este adevarat.
Intrebare: Care ar putea fi substratul si mobilul acestei dezinformari, ce avantaje ar putea avea cei care cauta sa elucideze?
***
4. Nici una dintre alegeri (pro sau contra vaccinarii) nu ofera protectie 100% in fata bolilor. De aceea eforturile parintilor nu se incheie odata cu luarea deciziei, dimpotriva.
Am clarificat ca o decizie pro le ofera parintilor un oarecare grad de confort psihic in fata afectiunii pentru care s-a facut vaccinul (dar nu total, stiind de acum ca vaccinul – conform chiar prospectului – nu garanteaza ca subiectul vaccinat nu va face boala).
O decizie contra te priveaza de acest “confort”, iti ofera insa in schimb confortul ca nu dai boli ale copilariei pe probabilitatea unor boli complexe, permanente, unele fatale. Sau, cum am citit de curand in marturia unor parinti: “nu schimbam tusea convulsiva pe cancer si varsatul de vant pe autism”.
Parintii care opteaza pentru a nu vaccina copilul, aleg sa isi asume o raspundere mai mare decat cei care vaccineaza (Later edit 2013: M-am referit la responsabilitate asumata ca un echivalent al muncii depuse si nu ca pericol la care ne supunem copiii, vezi mai jos, la comentarii)
Parintii care nu vaccineaza renunta la ideea confortabila (si neadevarata) ca odata cu vaccinul au facut 90% din necesarul pentru sanatatea si imunitatea copilului si lor le mai ramane vreo 10% cu care sa isi bata capul. Ei se simt datori sa studieze si sa se ocupe cu rigoare de toate variabilele ecuatiei imunitatii: alimentatie, odihna, aer curat, medicina integrativa, sanatatea compartimentului sufletesc si emotional etc. Aleg sa depună eforturi pentru a mentine un sistem imunitar robust, printr-un stil de viaţă corect. Adica alimentaţie cu proteine de calitate fără aditivi, cure de aer curat, somn bun eficient, evitarea marilor aglomeraţii, a aerului poluat, a încăperilor igrasioase, a antibioticelor şi altor medicamente immunosupresive. Stiu ca e greu, dar nu imposibil. De aceea am si scris ca decizia de a refuza un vaccin nu inseamna : “Gata, am scapat de pericolele X si Y”, ci reprezinta una dintre actiunile sustinute de vigilenta in domeniile enumerate mai sus.
***
5. Exista situatii in care parintii se blameaza sau ii blameaza pe altii pentru faptul ca nu au administrat un anumit vaccin si copilul s-a imbolnavit.
Pe langa faptul ca blamarea e in contradictie cu un spirit constructiv pe timp de boala, dar si cu spiritul asumarii responsabilitatii, nu trebuie uitat nici ca fiecare organism este UNIC, reactioneaza deci in mod diferit si nu in ultimul rand mosteneste un bagaj genetic care isi pune la randul sau amprenta modul de a reactiona la stimuli externi. Mai exact, chiar si vaccinat, organismul respectiv putea sa nu reactioneze si sa nu produca anticorpii necesari din multiple motive.
Intrebare: Este boala rezultatul exclusiv al ne-vaccinarii sau acest lucru s-a intamplat in contextul nerespectarii celorlalte variabile despre care am amintit: alimentatie, igiena, alglomerari, aer, poluare, somn, imnunitate, etc …
***
6. Pana la 3 ani sistemul imunitar si restul sistemelor din organismul unui nou nascut se formeaza si nu sunt complet maturizate. Aceasta este totusi perioada in care sunt introdusi in organism cei mai multi virusi, prin vaccinuri (in Romania, 26 incluzand si rapelurile, conform schemei de vaccinare propusa de Ministerul Sanatatii). Se spune ca cele mai periculoase sunt polivaccinurile, adica cele care contin multiple tulpini, pentru ca organismul bebelusului primeste o “doza soc de virusi multipli” dintr-o singura intepatura.
Intrebare: La cate vaccinari poate face fata organismul fragil si in formare al unui copil, care este limita suportabilitatii peste care organismul cedeaza si se imbolnaveste?
Dr Howard B. Urnovitz, specialist in Microbilogie si Imunologie si directorul stiintific al Fundatiei pentru Cercetare in Domeniul Bolilor Cronice si-a prezentat concluziile cercertarilor in fata Comisiei Guvernamentale pentru Supraveghere si Reforma (SUA).
|
1. Organismul uman are memorie genetica a substantelor straine la care a fost expus, inclusiv vaccinuri virale si bacteriene. 2. Fiecare persoana raspunde diferit la substante straine, in functie de mostenirea genetica unica. 3. Se pare ca exista o limita in ceea ce priveste cantitatea de substante straine la care organismul uman poate fi expus pana cand incep sa aiba loc distrugeri genetice sau sa se initieze boli cronice. |
***
6. Cei care incearca sa afle raspunsuri la intrebarile ce framanta in legatura cu efectele secundare ale vaccinarii sunt doar o mana de oameni stiinta, cercetatori independenti. De ce atat de putini? Pentru ca ei nu sunt finantati nici din bani publici, nici de catre companii farmaceutice sau mari corporatii. Ei opereaza „cu cureaua stransa”, pe baza unor bugete modeste si sunt ridiculizati si marginalizati in egala masura cu parintii care vor sa afle mai mult inainte de a actiona.
***
7. De cele mai ori efectele secundare ale unor abuzuri asupra organismului nu apar imediat, nici macar pe termen scurt. Uitam de aceea ca socurile la care organismul a fost expus in timpul copilariei (indeosebi prin vaccinare repetata si intensiva) si mai apoi in adolescentei (prin rebeliune) ajung sa fie platite mai devreme sau mai tarziu.
***
8. Lecturarea materialelor de pe acest blog este exclusiv pentru cei ce doresc sa faca acest lucru. Este dreptul la informatie pe care il avem cu toti si pe care nu il poate lua nici un alt cititor, indiferent de convingerile personale.
Duminica, 13 martie, a fost publicat in SUA un interviu in care un grup de cercetatori de la Ohio State University declara ca au descoperit cauza pentru care vaccinul pentru pojar nu are efect la copii pana la varsta de 12-15 luni. “Aceste descoperiri” spun ei, “ar putea duce la o noua abordare a vaccinarii … Anticorpii transferati de mame sugarilor prin prin laptele matern, impiedica vaccinurile sa functioneze … acesti anticorpi sunt transferati in primele 24 de ore dupa nastere si au rolul de a proteja nou nascutii impotriva virusilor, pe perioada cat se dezvoltat sistemul lor imunitar. Dar anticorpii materni dispar in timp si lasa nou nascutii vulnerabili in fata pojarului dupa doua – trei luni. Desi anticorpii materni nu sunt suficienti de puternici ca sa opreasca virusul, ei pot totusi opri un vaccin sa actioneze eficient. De aceea doctorii trebuie sa astepte 12-15 luni ca sa administreze vaccinul pentru pojar. Copiii hraniti cu lapte praf insa, pot fi vaccinati mai devreme.” Puteti citi intreg articolul aici.
Intrebare: Se insinueaza, deci ca devenit si alaptarea un pericol in calea sanatatii copiilor? Care este “noua abordare” ce va fi propusa pentru vaccinare?
***
La inceputul lunii martie a acestui an, agentiile de presa preluau un comunicat al Ministerului Sanatatii din Japonia, prin care autoritatile japoneze anuntau ca au suspendat utilizarea a doua vaccinuri (impotriva pneumoniei si a meningitei bacteriene), pentru a investiga o posibila legatura a acestora cu moartea a patru copii. Dintre cei patru copii cu varsta mai mica de doi ani si care au murit intre 2 si 4 martie, trei au murit la trei zile dupa administrarea ambelor vaccinuri acum interzise. Cititi intreg articolul aici. O saptamana mai tarziu, unul dintre producatori a anuntat retragerea vaccinului in Japonia, urmare a identificarii unei “substante necunoscute” in doua seringi. Cititi intreg articolul aici.
***
Capacitatea de analiza si decizie a cititorilor blogului, in mod logic si evident nu este mai scazuta (asa cum acuza unii comentatori) in cazul lecturarii unor informatii diferite decat ceea ce se promoveaza oricum pe scara larga in legatura cu subiectul in cauza. Pentru voi toti, am scris azi acest articol ce indeamna la rationalitate.