”Mama, fă-ne ceva ce mâncai tu când erai mică!”
Am adaptat rețeta mamei mele de macaroane cu zahăr.
Am folosit tăiței din orez, peste care am picurat 10 stropi de ulei de măsline (repet: am picurat, nu am turnat!, folosesc o sticlă cu pipetă) , 1 vârf de pulbere de scorțișoară, 2 linguri migdale românești tocate (ies mai bune cu nuci, dar nu mai avem, am dăruit provizia de nuci românești familiei de veverițe care s-a mutat în bradul nostru 
) și 1 lingură miere de mană de la Apiarium.
Mă gândesc cu seriozitate la un manifest pentru restabilirea demnității acestui tip de miere MEDICAMENT, pe care albinele o fac rar și care este de vreo 6 ori mai bogată în minerale decât mierea din flori și care – ATENȚIE! – o va detrona oricând fără drept de apel pe mierea de manuka filtrată, pasteurizată, cărată cu vapoarele peste mări și țări în borcane de sticlă transparentă, stătută pe rafturile magazinelor sau in depozite virtuale la lumina neoanelor etc…
După ce am născut primul copil, acum 10 ani, m-am confruntat cu o anemie severă. Una dintre sursele veritabile de fier usor asimilabil care mi-a fost recomandată de medicii naturopați a fost si mierea de mană. (Atentie, aportul de minerale e util celulelor DOAR DACĂ absorbtia si metabolizarea lor are loc ireproșabil, adică dacă avem sistem digestiv si sistem endocrin și rinichi perfect funcționale.)
Am căutat luni de zile o sursă bună de mană și am găsit cu greu câteva borcane la un producător din zona unde locuiam atunci și care … exporta 95% pentru a fi revândută la prețuri colosale, pentru că în România nu avea succes. Mierea de mană, produs local, nu era cunoscută și nici apreciată, pentru că nu i se făcea reclamă ca celei de manuka, produs importat. Situația nu s-a schimbat până azi, din contră. In plus, peste 80% dintre produsele alimentare din România sunt din import.
Parcă prea iute ne plecăm în fața a ceea ce vine din exterior, după modelul eronat al ”conducătorilor” României (acum i-am auzit că se numesc pe sine ”fiii patriei”) și care, cu ajutorul mass-media lepădată de jurnalism autentic, a permis ca România să devină colonie. Mierea de mană românească e venerată în Occident. Pădurea românească seculară (de care albinele au nevoie pentru a produce mierea de mană) e lemn de foc în Occident.
Păcatele mele, am pornit de la tăiței și iacă unde-am ajuns! Nu asta a fost intenția, dar dacă așa s-a așternut, așa să rămână, că e un rost în toate.
Duminică cu pace tuturor. 
Notă: Pe acest site cristelageorgescu.ro scriu responsabil despre produse pe care le-am folosit in familie minim 3 ani si despre antreprenori pe care îi cunosc personal. Cred că mai există oameni care produc miere. Dar nu știu cu ce hrănesc albinele, cum le cresc, cum le exploatează și nici pe unde le poartă. La Apiarium am fost, am pus toate întrebările, am vazut tot ce mă interesa să văd, am probat, recomand fără să fiu motivată financiar! Nu permit reclamă în spațiul meu fără acordul meu prealabil, pentru nicio firma/persoană/produs, pentru că nu pot trece peste regulile simple și sănătoase care mi-au asigurat credibilitatea. Credibilitatea acordată de cititorii mei este o valoare inestimabilă și o păstrez respectând norme exigente, inclusiv în relația cu mine însămi. Multumesc pentru politețe.