Am mâncat ceva turtă dulce la viața mea… Îmi amintesc că înainte de 1989, se găsea din ce în ce mai rar, iar când prindeai o pungă … era tareee, tare ca piatra. Tata a încercat odată să o spargă cu ciocanul, pentru că nouă – pe vremea aceea, în care nu pășteau vacile mov pe toate drumurile și nici nu zburau moș crăciunii băutori de cola – ne lăsa gura apă turta asta dulce, așa pietroi cum era ea…
Treptat, gustul produsului tradițional s-a degradat, sub influența “progreselor” industriei alimentare și n-am mai găsit bucurie în artificial. Am cumpărat uneori de la târgurile organizate la Muzeul Țăranului sau la Muzeul Satului (în București), dar era deja ditamai bomba chimică: pe lângă zahăr, grăsimi hidrogenate, ou și făină albă de grâu manipulat genetic, avea și un buchet de parfumuri și arome “identic naturale”.
M-a apucat iar ambițul cu turta dulce, după ce s-au născut cei 2P. Pentru că așa-i la noi: de când îl știu copiii, Moș Nicolae aduce un săculeț în care stau pitite cele mai dulci mandarine, cele mai gustoase nuci și cea mai parfumată turtă dulce. Mno, bine, mai aduce el pe lângă astea și un alt sac – uriaș, doldora de bucurii pentru care suntem profund recunoscători 
și pe care nu le putem niciodată, absolut niciodată cumpăra cu bani…
Cum nu dau bucuria copiilor pe toate turtele dulci din magazine, a fost musai să găsesc o rețetă care să mă mulțumescă și pe mine, și pe ei. Am încercat ce vedeți în poză (sau AICI), cu grâu khorasan și ingrediente descântate de mine, până am fost satisfăcută de gust și de consitență: să nu fie nici prea condimentat, nici prea leșinat, nici prea pietroasă, nici prea mămăligoasă, nici prea strictă, nici prea compromițătoare. Hiba e că Pavel are intoleranță la gluten (din 2015 am renunțat tot familionul la el în proporție de 95%). Cum mănâncă ceva ce conține gluten, că-i din ovăz, secară, alac, spelta, khorasan, sandokan sau shotokan 🙂 , respiră ca un rinocer. De fapt nasul se blochează complet vreo 3-4 zile și noaptea se sufocă.
Anul ăsta m-am luat la trântă cu imposibilitățile. Și-am dat lovitura. Mi-a venit ideea de turtă dulce fără gluten când am gustat cu plante pentru suprarenalele epuizate ale adultului și copilului modern: scorțișoară Cassia bio (Cinnamomum), cuișoare bio (Syzygium aromaticum), cardamom bio (Elettaria cardamomum), coriandru bio (Coriandrum sativum). Miere e desăvîrșit concepută de prietena mea, Emeșe Bădina, mamă și ea a trei suflete libere și-a miilor de albine de la Terra Apis – Apiarium. Atributele acestor produse apicole lipsesc cu desăvârșire la produsele existente acum pe piață, de aceea le consider etalonul, calitatea maxima posibilă, aflați în detaliu ce și cum, dacă citiți ce-am scris AICI).
Am găsit în cutiile nedesfăcute de la mutarea noastră din România, acum 6 ani, un robot de bucătărie no-name, pe care am dat 50 RON în 2004, l-am cumpărat de dragul de a cumpăra și eu ceva la reducere și l-am folosit de 5 ori în 13 ani. Săptămâna trecuta zic să-i mai dau o șansă și lui, și mie. Nu-mi pare rău acum. Ieftin, fără marcă, da’ bate toate recordurile, ca mârțoaga lui Harap Alb! 🙂
Ingrediente
20 de curmale fără sâmburi (orice fel de curmale, le prefer totuși pe cele Medjoul, sunt ca niște caramele și lipesc foarte bine)
250 gr făină de migdale (migdale măcinate, se pot măcina și cu râșnița de cafea)
3 lingurițe cu vârf
OPȚTIONAL GLAZURĂ: 1 lingură sau
Cum se face?
(fără foc, că mi-a atras atenția cineva că nu e clar dacă se coc sau nu, mulțumesc!)
Se pun în blenderul cu lama în S:
curmalele…
migdalele măcinate…
și cei 3 bulgărași de
Se macină totul mărunt. E așa important să facem turta asta ACUM, că băieții nici nu acceptă să-și schimbe pijamalele până nu e gata!
“Mama, e bine așa?”
“Petru, mai bine lasă-mă pe mine, că știu deja!”
“Ba nu, Pavel, eu știu, e gata!”
E musai să faceți așa cum vă arăt aici, ca să nu se fărâme și să puteți modela aluatul. Luați o bucată și încălziți aluatul ușor, ca pe “plastilină”. De la căldura palmelor, grăsimea din migdale se topește, curmalele și mierea se lipesc și nu e nevoie de adaosuri, tip ulei de cocos. Am ținut nepărat ca acest desert să NU fie un concentrat de grăsimi, așa cum tind să devină mai toate mâncărurile vegane care imită bucătăria tradițională. Dacă nu ați citit articolul meu despre dulciurile vegane fără foc, apăsați AICI. Promit că nu mușcă și nici nu vă interzice nimic! 🙂
Forma bucăților de aluat încălzite în pumn, mi-a amintit de mititei. “Ce sunt ăia, mititei, mama?” 🙂
“Petru, tu mai mult mănânci, decât faci! Mama, spune-i lui Petru!…”
Tai rulourile de aluat (cele care aduceau a mititei) în felioare de 1 cm grosime, să le poată modela ușor și serafimii mei. “Pavel, tu fă o poză, să vadă toate mămicile, iar tu Petru ia-te după mine: strânge ușor între palme de mai multe ori felioara. Căldura mânuțelor tale va face în așa fel încât să se lipească, în timp ce-o presăm și așa n-o să se fărâmițeze!” Procedați întocmai, vă spun din ce-am văzut practic că dă rezultate.
Poze făcute cum am apucat și noi, care mai tremurate, care mai nefocusate, dar ați prins ideea. Uite, așa arată când e gata de glazurat.
O minusculă bucățică de unt de cacao sau unt de cocos încălzit la bain-marie, se transformă în ulei de cacao sau de cocos.
Amestec uleiul de cacao și cu o lingură de Miere de salcâm (dar pentru asta chiar trebuie să vă grăbiți când apare, că se dă ca aurul, mai ales că cei de la Apiarium produc puțin, pentru a nu stresa albinele!) sau de Miere cu ghimbir No.1 – ca să rămân în paleta de condimente specifice turtei dulci – și glazurez doar pe o parte.
Nu e musai să folosiți glazură, decât dacă doriți să păstrați aspectul acela de zahăr alb în care îmbrăcată turta dulce clasică. Puteți glazura chiar cu ciocolată (adaugați în untul de cacao niște carob sau pudră de cacao crudă, sau masă de cacao și , tot de la Crud și Sănătos ). Sau poate aveți voi altă idee… 🙂
Le-așez apoi cuminți în tavă. Alinierea!
Euforia ne face să scăpăm puțin lucrurile de sub control, dar las’ că-i bun. Să fie bucurie ca-n luna lui Crăciun! 🙂
După ce le las 30 de minute în ger, afară (sau a congelator, dacă e vară) arată așa…
(Later edit: nu se pune la cuptor, doar se lasă putin la răcoare, cât se întărește untul de cacao/de cocos.)
Și după 30 de minute de stat în casă, atât a mai rămas de-o poză…
