2 iunie 2014
Săptămâna trecuta am ajuns să deschid computerul abia sâmbătă. Ba n-am avut timp, ba n-am avut energie, ba n-am avut chef. Reţelele astea de socializare (deşi eu le-aş numi de de-socializare), mailul, navigatul pe Internet, ne solicită mintea cu sute de subiecte, ştiri, opinii, idei. Nu e lucru simplu pentru creierul si glandele noastre suprarenale să facă faţă zilnic, ore în şir acestui efort, iar oboseala se instalează şi se cronicizează subtil. Adica pe ne-simţite. Folosesc timpul salvat prin izolare, pentru pasiunile mele, pentru vindecarea mea (n-ati uitat cum e cu vindecarea, asa-i?). A fost o săptămâna cu zile pline. Pline, am zis? Da, pline! De activităţi pentru şi împreună cu cei 2P …
… plină mai ales de vitamina L :). Dragostea e o formă esenţială de hrană, pentru că ea decide măsura în care ne consideram vieţile demne si împlinite. Pentru sanatatea copiilor nostri, la trup, minte si spirit, insist la randul meu ca pe primul loc in alimentatie sa fie vitamina L, hrana sufletului.
Când întind mâinile spre noi, copiii nu cer nici calciu, nici fier, nici proteine, nici omega 3 sau 6, nu au preferinţe pentru teorii si curente alimentare, cer doar iubire. Îi satura mai mult o porţie de vitamina L, decat o porţie de artă culinară, fie ea nutritivă, delicioasă, arătoasă. Şi nu uitaţi: acolo unde începe iubirea, se termină frica!
