Cum am scăpat de zile proaste?

Vi se întâmplă să deschideți ochii, să nu fi fost nimic rău și totuși să gândiți că azi vă merge pe dos (uneori doar pentru că e luni)? Se vede pe fețele noastre când avem ceea ce în engleză se cheamă ”one of those days”. Avem o moacă acră, ni se adâncesc toate ridurile sau ne cade falca, am dreptate? 🙂

Hai să vă zic cum am scăpat eu de suferința asta. Simplu, pentru că – dacă vrei CU ADEVĂRAT să scapi de suferință – deciziile se iau rapid, mai precis … într-o secundă. Atât durează să schimbi direcția, restul sunt povești de adormit conștiința și de satisfăcut mintea.

Dacă mă trezesc (că nu e o garanție!) și dacă deschid ochii (că nici asta nu e o garanție), am deja suficiente motive de bucurie și de recunoștință. Dar poate nu suficiente pentru angajatul de la Departamentul de Creație Suferință: Mintea. Nu e doar cel mai plin de pretenții angajat, ci și cel mai mincinos, după cum îi spune chiar numele: Mintea minte.

Mai departe, verific în jur: trăiesc și cei dragi mie! Mă uit afară: soarele e la locul lui, cerul e la locul lui, Pământul e la locul lui, nu ne-a lovit niciun meteorit și pare că în Cosmos lucrurile funcționează. Păsările cântă, iarba crește, râul curge, natura își urmează ciclurile, toate sunt frumoase și la locul lor… Doar un parazit, un vierme de gând mincinos îmi roade creierii și-mi mănâncă sufletul cu o minciună: ”Azi am o zi proastă” (uneori chiar fără să pot numi cauza).

Cu alte cuvinte, întreaga Creație e bine, doar eu și ziua mea suntem rău ? 🙂 Categoric nu avem de-a face cu o greșeală de proiectare din partea Creatorului!  E doar angajatul meu de la Departamentul de Creație Suferință. Și-a luat nasul la purtare: îmi trimite gânduri care n-au legătură cu realitatea și care mă fac să pierd perspectiva asupra vieții pe Pământ.

De câțiva ani mă prind iute: sunt în situație de criză. Slavă Domnului că am experiență de management, mai ales management al crizei. Într-o secundă am decis strategia: închid Departamentul Creație Suferință și reprofilez disciplinar ”angajatul”! Mintea mea tace cînd îmi țin sau când îmi urmăresc respirația – ăsta e cel mai rapid și mai eficient exercițiu pentru mine, când înot, cînd cânt, când dansez sau cînd râd singură în oglindă – ăhăhăhă, ihihihi! 🙂 , când fac exerciții de coordonare, când amestec culorile cu care pictez, când fac puzzle.

La voi în ”întreprindere” cum stau lucrurile? 🙂