Intrebare de la Laura
Cristela, copiii tai mananca din torturile/ dulciurile pline de zahar, coloranti etc. pe care le aduc ceilalti colegi de ziua lor? Daca nu, ce strategie ai adoptat sa-i tii departe? Multumesc si astept cu nerabdare raspunsul tau.
Răspuns
Draga Laura, cu recunostinta fata de Dumnezeu, nu spre lauda, spun ca NU. Si pentru asta sunt considerati un fenomen in gradinita!
La zilele copiilor, primesc cate o bucata de rondele expandate de orez bio – e un compromis necompromitator si parintii copiilor serbati, la gradinita sau unde suntem invitati, deja ne cunosc „stilul” si, aduc pentru cei 2P fructe. De cate ori li se ofera ciocolata, jeleuri, sucuri, chestii ambalate, spun politicosi: ‘Nu, multimim. Zaharul nu e sanatos! Mai bine dati-mi un fruct”.
De curand in avion, ne-a spus o insotitoare de bord ca nu a mai auzit de copii care sa refuze ciocolata.
Draga mea, nu exista nicio strategie miraculoasa, eu vorbesc despre asta la conferinte pe larg. Am avut o singura strategie: exemplul alimentar si de viata al nostru, al parintilor.
Un dar pe care il primim, fie ca vrem sau nu, este acela de a influenta. Aici conteaza armonia si complementaritatea deciziilor si actiunilor parintesti (mama si tata sunt in acord permanet si eventualele dezacorduri NU se discuta in fata copiilor, pentru ca vor fi imediat speculate).
Relatia de incredere mama-copil construita din primele clipe de viata: alaptat exclusiv a la long, petrecut timp cu el, iubire demonstrata faptic prin disponibilitate, rabdare si reuntare de sine (ceea ce unii numesc sacrificiu, dar eu nu sunt de acord cu aceasta denumire, pentru ca nu m-am sacrificat deloc, acum culeg roadele. M-as fi sacrificat daca nu construiam relatia cu ei si urma apoi sa sa stau prin spitale, in loc sa coloram cu creta pe trotuare si sa ne cataram in copaci, doar pentru ca altcineva le-a zis altcevea decat le spusese si vazusera la parintii lor.)
Asta mi-am dorit de cand am renuntat la cariera mea de „mare vicepresedinte de mare banca”: ca prin timpul castigat, indiferent de pierderile financiare, sa am cu copiii mei o astfel de relatie incat atunci cand vor auzi orice diferit de cea le-a spus mama ca le face bine (si eu nu-i manipulez, ci, repet, ii influentez prin exemplul meu si al sotului) sa ne creada pe noi, parintii mai intai ca suntem cei care-i dorim binele.
Asadar, sa avem atentie la modul in care ii influentam pe cei din jur, la ce influenta lasam in urma vorbelor si faptelor noastre.
Cu drag,