De ce suntem obsedați de brânză?

Sunt trei categorii de lucruri cu care ne cheltuim energia:

1. Cele care sunt treaba noastră
2. Cele care sunt treaba altora
3. Cele care sunt treaba lui Dumnezeu

În curând se împlinesc doi ani de când am priceput odata pentru totdeauna că ce aleg să mănânce oamenii din jurul meu nu este treaba mea, ci a lor și doar a lor. Treaba mea este despre ce aleg să scriu și să vorbesc inimilor dornice de libertate, de cunoaștere și de conștientizare și vă asigur că fac asta cu responsabilitate, cu iubire și mai ales cu detașare.

În 2015, cercetătorii de la Universitatea din Michigan, SUA, au publicat rezultatele unui studiu efectuat pe aproape 400 de persoane. Scopul a fost descoperirea acelor alimente în fața cărora oamenii nu se pot abține. Pizza cu topping de brânza a fost în fruntea listei, a surclasat totul, de la prăjiturele și înghețată, până la chipsuri și ciocolată.

În 2004, când am luat hotărârea să îmi și asum responsabilitatea pentru propria stare de “boală” și pentru felul în care arăta corpul meu și când am schimbat dieta “normala” cu una pe baza de alimente integrale de origine vegetală, totul a decurs relativ ușor, cu două excepții: lactatele și cafeaua (cu lapte, cum altfel? 🙂 )

Majoritatea persoanelor care renunță la carne tind – în lipsa neurotransmițătorilor furnizați de aceasta – să se (re)compensese, cel putin la început, cu mai multe brânzeturi sau dulciuri.

De ce este brânza un aliment de care suntem dependenți?

1. Conține câteva componente care lucrează atât de eficient împreună asupra creierului uman, încât fac din brânza rețeta perfectă pentru eșecul oricărui tip de dietă: sare și grăsimi. Ați încercat vreodată să mâncați doar câteva alune prăjite cu sare? Sau doar un singur chips de cartofi sau de porumb? Sau doar o bucățică mititică de cașcaval? Nu-i prea ușor… Toate conțin mega doze de sare și de grăsimi. Creierul nostru e “programat” să caute mâncăruri care conțin sare – greu de obținut pe vremea strămoșilor noștri și grăsimi – protecție la înfometare, pe vremea când disponibilitatea hranei era cu adevărat o provocare.
2. Conține componenți naturali care ne fac să ne întoarcem obsesiv la ea: casomorfine, substanțe derivate din cazeină (proteină din lapte) și care au efect similar cu al morfinei. Casomorfinele se atașeaza de receptorii celulari din creier pentru opiacee, în același fel ca heroina sau narcoticele. Casomorfina determină creierul să producă dopamina, hormonul care – odată eliberat în circuitul sanguin – ne umple corpul de acea stare călduță de plăcere, de bine și de răsplată meritată. Nu suntem atât de dependenți de lactate (sau de alte “mici plăceri alimentare”), ci mai degrabă de STAREA pe care o generează produsele respectiv imediat după consum (că “alimente” nu le mai putem zice. Nu în felul în care ne sunt oferite azi de industria alimentară).

Bibliografie: Good Medicine, publicație a Comitetului Medicilor pentru Medicină Responsabilă (PCRM), USA – 2017, vol. XXVI, No.1