La revedere, pachețel de grădiniță! Bun găsit, săculeț de școală!

Se-ntoarce Pavel acasă de la grădiniță, mândru nevoie mare c-a vizitat școala din sat. Din spatele unui cornet pompos de carton, mai mare decât el, apar două fălcuțe pistruiate, doi ochi tulburător de albaștri, niște gene de fluture și o figură adorabilă pe care scrie: “Nu mă lua iar la întrebari despre ce-am făcut azi la grădiniță, că n-am chef de povești acum”. În spatele lui, pășește spășit Petru…?!

– Ce s-a-ntâmplat, copii? De ce ești trist Petru? Și ce-i asta, mamă? fac eu către cornetul lui Pavel.
Locuim în Austria. Mă străduiesc să înțeleg din mers tradițiile locale și semnificația lor, nu e o chestiune simplu de administrat. În plus, orice nou “trofeu” adus acasa de cei 2P, îmi provoacă neliște, trebuie să recunosc. Nu de alta, dar toate “trofeele” trebuie expuse la vedere în bucătărie, printre aparatele mele. Iar cornetul ăsta zău că e mare și zău că n-am atâta loc.
– E Schultüte (săculeț de școală). E   d-o-a-r   p-e-n-t-r-u   c-o-p-i-i-i   c-a-r-e   m-e-r-g   l-a   ș-c-o-a-l-ă, apasă Pavel pe fiecare literă și pe fiecare cuvânt, așa încât Petru să priceapă că săculețul NU este de împărțit. (Booon, acum am înțeles si de ce era Petru ofilit).
– ?!
– Pe ăsta trebuie să i-l umpli lui Pavel cu porcării, până începe școala! zice Petru către mine, ostentativ scârbit.
– Cum adică? insist.
– Adică știi tu: din alea de la magazin, cu zahăr!
Pavel azvârle dezinteresat cornetul pe masa din bucătărie, îl înșfacă pe Petru de-o mână și-o rup amândoi la fugă, afară:
– Facem un fotbal? Din nou prieteni?
Mă uit amuzată la Călin, dar cer ajutor:
– Ce-i cu ăsta, deci? Ce tre’ să facem cu el?
– Nu știu nimic, prințeso! Ai auzit și tu, a zis că l-a primit pentru școală.
No, servus! Problema a fost pasată la Departamentul Descurcă Tot, nu-mi rămâne decât s-o rezolv onorabil. 🙂

Mi-am facut imediat tema. Am aflat că în Germania, Cehia, Polonia, Austria și Elveția, există o tradiție veche de la 1800, conform căreia copiii care intră în clasa I, primesc din partea familiei în prima zi de școală, un cornet uriaș, decorat creativ și plin ochi cu goodies = bunătăți. Care e semnificația? Săculețul cu dulciuri surpriză are rolul de a îndulci puțin teama copiilor față de prima zi de școală.

Măi să fie! Aș relua niște articole de toată frumusețea despre cum se poate cu adevărat îndulci sistemul de învățământ, dacă acest lucru chiar ar fi în intențiile celor care ne conduc. Aș face un comentariu și despre cum industria alimentară oportunistă a mai adăugat o sărbătoare (pe lânga Ohoho de Crăciun și Iepuraș de Paște) la exploatarea tiparul mental “dulciurile, bucuria copiilor”. Dar nu o să fac asta, pentru că articolul de azi e despre oameni frumoși pe care i-am descoperit și despre dulcele lor sănătos. Ocazie cu care am rezolvat și problema “Cu ce «ceva sănătos» umplem săculețul de școală în prima zi?”.

Să vedeți cum s-a-ntâmplat.

Pavel si Petru au înțeles de mici efectul pe care îl au alimentele asupra corpului lor. Nu poftesc la așa-zisele goodies. I-am pregătit împreună cu Călin să prefere oricărui dulce, în primul rând fructele – varianta cea mai la îndemâna tuturor. Iar dacă nu suntem împreună și trebuie să mănânce ceva ce nu au mai întâlnit sau de care nu sunt siguri, să își poată da seama cu ajutorul câtorva întrebări, dacă acel ceva e potrivit sau nu pentru a fi mâncat.

Zis și făcut! Hai să vedem cum aplicăm teoria asta frumoasă. Se duce Pavel înainte de Paște, împreună  cu ceilalți preșcolari din grădiniță, la Târgul de Carte pentru Copii. La genul ăsta de manifestări, mamele voluntare pregătesc întotdeauna tot felul de prăjiturele și aduc dulciuri pentru copiii vizitatori. Când ajunge seara acasă, începe dragul de Pavel să înșire din rucsac, precum cucoșul lui Creangă din Punguța cu doi bani: o carte mică (folosită), o mașinuță (folosită) și o monedă de 2 Euro.
– Ce-i cu astea, mamă? Ale cui sunt?
– Ale mele.
– Cum așa, de unde? mă uit la el încurcată.
– Păi, incepe el tacticos si tolerant. Tu ai uitat să îmi dai azi pachețelul de grădiniță! Și mi s-a făcut foame la târg. Mămicile au vrut să-mi dea ceva de mâncare, dar le-am întrebat și nu era nimic sănătos. Atunci le-am spus: “Mulțumesc, mai bine îmi dați un măr!”. Și pentru că nu aveau nici măr, nici banană, nici portocală, o mămică mi-a dat o carte, altă mămică mi-a dat o mașinută și alta mi-a dat 2 Euro, să îmi cumpăr ce vreau eu sănătos de la magazin! 🙂

Cum am putut să uit să-i pun copilului pachețelul de grădinită? Ei bine, am uitat. N-ați auzit și voi că mamele sunt un experiment menit să demonstreze că ființa umană poate trăi fără mâncare, fără somn și fără pauze? 🙂 Mda, știu că uneori ceea ce scriu pe blog pare o poveste frumoasă cu mama perfectă. Sanchi! Se întâmplă să greșesc în diverse feluri și cel mai greu e de fiecare data să mă iert – sună cunoscut? 🙂

Paradoxal, întâmplarea asta hazlie m-a făcut să mă gândesc la ceva serios. O variantă de ajutor. Nu de alta, dar nu-mi iese nici mie zilnic ceva care să fie și sănătos, și diversificat, și ușor de digerat, și simplu de transportat, și atractiv ca aspect, și cu vibrația necesară – toate la un loc.

Am început deci să caut ajutorul care să mă scoată la nevoie din impas, dar care să NU ceară compromisuri. Întodeauna viața a fost generoasă și mi-a demonstrat că atunci când caut, găsesc și când cer, primesc. Asa am gasit pardon, m-au găsit batoanele delicioase RawBite.

Sunt făcute in Danemarca, din fructe uscate și nuci, toate bio, prin presare la rece, fără adaos de zahăr, fără zahăr ascuns dibaci, fără gluten (deci nu contin niciun fel de cereale), fără lactoză, fără “chimicale”. Sunt 7 arome, fiecare aroma e ambalata în cutii de 12 bucăți. Eu comand online direct la RawBite România (distribuitor unic), aromele noastre preferate: lămâie verde cu boia iute și ghimbir, măr cu scorțișoară ( (“ștrudel cu mere”, așa l-au poreclit cei 2P), cocos, cacao cruda. Transportul (în România) este gratuit pentru comenzi de la 24 de bucăți în sus.

Când le-am gustat prima oară, mi s-au părut suspect de gustoase. Am scos lupa și-am studiat înca o dată lista de ingrediente. Am intrat pe site și am citit despre cine sunt RawBite și cum le-a venit ideea. Am stat de vorba cu reprezentantului RawBite Romania. Am vrut să aflu cine le mai folosește și de ce are o părere bună. De atâta entuziasm am făcut și câteva recomandări producătorului, la pachet cu felicitările noastre.

Armata daneză și câțiva alergători de anduranță le-au testat atât în frigul din Groenlanda, cât și în căldura din Sahara. Noi le-am testat în mașină, în avion, pe vapor, pe skiuri, în drumeție, înainte sau după antrenamentele de triatlon, la competițiile sportive sau când am fost eu în pană de creativitate.

Am inventat și un joc pentru exersarea masticației corecte și sensibilizarea papilelor gustative. Alegem diverse arome, le tăiem cubulețe, le amestecăm pe o farfurie, ne legăm la ochi și altcineva ne împarte câte un cubuleț pe care trebuie să îl mestecăm bine, bine de tot (altfel degeaba mâncăm sănătos!). Apoi trebuie să ghicim din ce e facuta bucățica respectivă? Ce gust are? Ce ingrediente? Ce arome? Viata e un joc, creați prilejuri să învățați și să oferiți bucurie din orice.

Am rezolvat-o deci cu pachețelul, am rezolvat-o și cu săculețul de școală. Un lucru pare însă că a rămas nerezolvat, pentru că revine obsesiv în mintea lui Pavel: “Dacă știm toți că zahărul face rău, de ce le spune, mama la dulciurile astea «bunătăți» și nu le spune «răutăți»?”

Copiii ne dau mereu ocazia să ne amintim că există o diferență între ceea ce gândim și ceea ce am fost făcuți să gândim. Voi ce i-ați răspunde copilașului vostru la o asemenea întrebare?

Cu Vitamina L,