Pregatisem pentru azi un cu totul alt material, dar mi-a picat in mana o carte in limba germana care mi-a schimbat dorinta: “Die Ernaehrungsfalle” (Capcanele alimentatiei), de Hans-Ulrich Grimm. De fapt titlul complet este: “Capcanele alimentatiei. Cum ne manipuleaza industria alimentara mancarea – Lexicon”. Recenziile o califica drept “o lucrare capitala, fundamentala, despre alimentele din supermarketuri”. Renumit critic culinar german si autor de “best seller“-uri despre ce este toxic in alimentele procesate industrial, autorul scoate la suprafata in mod nemilos si radical, minciuni din industria alimentara.
Divulgarea unor detalii gen: aroma artificiala de capsuni se obtine din rumegus, glazura de pe bomboanele de ciocolata conţine aluminiu, acidul citric din jeleuri distruge smaltul dentar, produsele pentru bebelusi contin hormoni, etc … toate astea te fac sa te intrebi daca se mai poate numi “hrana” ceea ce mancam zilnic in mod aproape automat, ca niste oameni moderni aflati in criza de timp si care nu reusim sa ne facem timp pentru a ne intreba din ce e compusa, de unde vine si cum e preparata mancarea pe care o consumam?
Cartea contine dezvaluiri incomode, enuntate succint si accesibil. Cu ajutorul referintelor si a peste 300 de cuvinte cheie de la A la Z, lucrarea constituie si o incercare de a ne deschide ochii asupra modului in care industria alimentara manipuleaza hrana noastra, cea de zi cu zi.
In acelasi spirit, al educarii si constientizarii, exista din 2010 si in limba romana o lucrare despre E-uri: “Biblia alimentara – Descriere detaliata a tuturor aditivilor alimentari din Uniunea Europeana”, a prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, director al Institutului de Cercetari Alimentare. Industria moderna de alimente, explica autorul, a creat “produse cu proprietati senzoriale din ce in ce mai ridicate, dar avand calitate nutritionala scazuta. Astfel se naste prapastia intre proprietati senzoriale exceptionale ale alimentelor si proprietatile lor nutritionale scazute, exprimate in profiluri nutritonale dezechilibrate, periculoase”.
Pentru ca tot am povestit saptamana aceasta despre continutul si efectele aluminiului din vaccinuri si unele medicamente, am decis sa continui. Am ales asadar cateva paragrafe din “Capcanele alimentatiei” despre aluminiul din alimente: “Aluminiul este o componenta alimentara mult raspandita, mai ales in dulciurile colorate pentru copii. Acest metal usor cunoscut pentru efectele neurotoxice poate provoca boli cerebrale: Parkinson, Alzheimer, sindromul ADHD – hiperactivitate si tulburari in procesul de invatare. Studii mai recente arata ca poate actiona ca un hormon sexual feminin, afectand functia de reproducere.
Dulciurile contin aluminiu atat natural, cat si adaos (mai ales bomboanele de ciocolata colorate, deoarece acesta determina o culoare mai pronuntata). Sucul de mere (sau alimentele ambalate in recipienti de aluminiu sau captusiti cu folie de aluminiu, n.r.) poate si el sa contina cantitati mari de aluminiu daca a fost depozitat in recipienti de aluminiu.
Aditivii care contin aluminiu sunt: aluminiul pur (E173), sulfat de aluminiu (E520 pana la E523) si silicat de aluminiu (E559). Acesti aditivi se folosesc pentru fructele si legumele confiate, ca mijloc de separare pentru sosurile sub forma de supe la plic, ca adaos care impiedica feliile de branza ambalate sa se lipeasca intre ele.
Conform unui studiu al Comisiei UE, aportul de aluminiu este de 6,2 ori mai mare decat doza saptamanala acceptata.”
“Biblia alimentara” a prof. Mencinicopschi este si ea sursa de informatii despre aluminiu. “Este intens folosit in fabricarea ambalajelor alimentare. … Alti aditivi alimentar contin aluminiu: E120 – rosu carmin, larg utilizat in preparate de carne, mezeluri … Aluminiul se mai gaseste in cafeaua instant, in laptele praf, in tabletele antiacid recomandate in hiperaciditate – ulcer. Este asociat cu aparitia maladiei Alzheimer, prin depunerea lui in creier, prin interferenta cu transportorul de fier (feritina). Aluminiul cauzeaza demineralizarea oaselor (osteoporoza), modificand metabolismul calciului si al colagenului. Prin modificarea metabolismului zincului, poate declansa dementa si dislexia, precum si dezechilibre puternice ale enzimelor metabolice dependente de zinc …”
Nu cred ca mai sunt multe de comentat … Desi nu mai consum de ani de zile astfel de produse si ma comport cu atentie in selectarea a tot ce inseamna hrana pentru familie, marturisesc ca inca ma ingrozesc in fata acestui gen de lecturi. Pentru ca ma duc cu gandul la multe fiinte dragi sau persoane apropiate care considera atare informatii “prostii”, “exagerari” sau “lucruri de care oricum nu putem scapa” si continua sa consume si sa ofere copiilor asemenea produse, reconfortati sau poate resemnati in fata gandului ca “din ceva tot o sa murim odata”. Bine, bine, am inteles in ceea ce ne priveste ca poate nu ne (mai) pasa; dar copiii nostri … ce vina au? Se stie ca suntem (sau ca devenim) ceea ce mancam, dar nu se tine cont ca suntem si ceea ce au mancat parintii si bunicii nostri.