Nu mai scriu articole speciale de 8 martie. Am scris o singura data, anul trecut, “Un 10 (zece) pentru mama”, si atat va fi. Va multumesc insa tuturor pentru mesaje si la randul meu va doresc (insa nu doar de 8 martie, ci zilnic) primavara vesnica, pentru ca asa e de fapt viata cand e sanatate si pace.
Nu mai cred in sarbatoarea de 8 martie ca traditie, din contra. Ma leaga insa in mod apasator de aceasta zi, multitudinea de emotii intense si amintiri frumoase din vremea copilariei. Ziua asta era despre mine si MAMA la alt nivel, in alt fel, de aceea o port in suflet si in memorie, emotional si nu traditional. Oricum, e o zi in care ma simt precum imparatul din povestea lui Slavici, am un ochi care rade si unul care plange …
Culeg cu ochiul care rade stelutele albastre din privirile ingerilor mei, Petru si Pavel, zambete inocente si declaratii de dragoste pe masura varstei si imi umplu narile de mirosul lor fin, inca de laptic: “O iubesc pe mama!” si “M-m-m-mama-ama!”. Cu recunostinta ridic apoi spre Cer ochiul care rade, caci de acolo vine toata bucuria si multumesc.
Cu ochiul care plange ma uit in urma, la anii pe care i-am petrecut acasa la mama, ma uit la cutia mea cu amintiri si toate-s pline de mirosul ei parfumat, atat de discret si totusi atat de puternic, vesnic parca, impregnat in memoria mea. Cu dor si durere ridic apoi ochiul care plange la Cer, caci de acolo vine toata alinarea si ma rog …
***
Despre dr. Todea – Gross, lucrarile si activitatea desfasurata, gasiti trimitere fie pe pagina principala a blogului (vezi rubrica “Ce urmaresc”), fie direct pe pagina www.pentruviatacluj.ro. In cartea pe care urmeaza sa o lanseze, vor fi mai multe detalii despre acest vaccin atat la om, cat si la animale. Ii multumesc doamnei doctor ca mi-a furnizat un raspuns atat de prompt si documentat, in sprijinul cititorilor interesati (in randul carora se iscrie si subsemnata) in mod punctual de accest vaccin.
***
VACCINUL ANTIRABIC LA OM
Dr Christa Todea-Gross, 04.03.2012, Cluj –Napoca,
si
VACCINAREA ANTITETANOS
(Dr. Friedrich P. Graf, medic primar, ginecolog si mamos cu cabinet propriu din 1983, homeopat si autor al mai multor carti despre sanatate si vaccinare)
Generalităţi
A fost sintetizat în 1978, conţinând virusul rabic inactivat şi cultivat pe celule umane provenite din tumori canceroase, denumite celule HDC ( celule diploid = celule canceroase): vaccinul Rabivac. Există la ora actuală şi un alt vaccin antirabic, la care se folosesc pentru cultivarea virusului, celule fibroblastice de la pui – vaccinul Rabipur, dar este mai greu tolerabil. Cel de-al treilea vaccin antirabic, Merieux (cultivat pe celule umane), este cu mult mai ieftin decât Rabivac. (Dr.med. G.Buchwald, 2008)
Scop
Să prevină boala la oamenii cu risc: medici veterinari, crescători de animale, pădurari, turişti care pleacă în ţări unde pot fi expuşi ( Africa, Asia, America Latină), etc. La aceste grupuri cu risc se administrează preventiv pentru imunizare, 3 doze de vaccin la nivelul braţului, subcutan, în decurs de 4 săptămâni. Rapeluri se fac la un an, apoi tot la câte 3 sau 5 ani de la muşcătură. Ele sunt necesare doar dacă nivelul anticorpilor din sânge nu este suficient de mare. Prin acumularea dozelor, se amplifică şi efectele secundare. (Martin Hirte, 2008)
Să prevină boala în cazul în care omul este muşcat de un animal sălbatic turbat. Se administrează prima doză de vaccin în primele 24 de ore. Se administrează în total 5 doze de vaccin conform schemei, în zilele 0-3-7-14-30. Riscul mare pentru boală există când muşcătura este la nivelul feţei sau a gâtului sau dacă ajunge saliva animalului în ochi sau în gura omului. În acest caz se administrează simultan cu vaccinul şi o Imunoglobulină specifică antirabică ( anticorpi), numită BERIRAB, care se obţine din plasma oamenilor sănătoşi şi imunizaţi, fiind însă foarte scumpă. ( Schriever 1999)
În cazul în care omul este muşcat de un animal de casă, sănătos, nu este indicat vaccinul, dacă medicul veterinar poate emite un act doveditor că animalul posedă suficientă imunitate împotriva rabiei. (Rieger 1999). Se indică vaccinarea doar când animalul de casă vine în contact cu animale sălbatice sau trăieşte într-o regiune cunoscută cu astfel de cazuri de turbare.
Efecte secundare
Este important de ştiut că reacţiile adverse ale vaccinului antirabic se accentuează odată cu înmulţirea dozelor de vaccin (Martin Hirte, 2008)
Reacţii locale: unul din cinci vaccinaţi se plânge de reacţii locale a nivelul injecţiei. ( Kagawa 1992)
Reacţii generale: febră, cefalee, greţuri, stare de rău. În primele 14 zile: tulburări de sensibilitate la nivelul injecţiei, rar: tulburări neurologice precum nevralgii sau sindromul Guillain –Barre.
Reacţii alergice: după vaccinări mai multe (rapeluri), unul din zece prezintă urticarie, atralgii (dureri articulare) sau edeme alergice (Dreesen 1986, Fishbein 1993). Cei alergici la substanţele din vaccin pot dezvolta reacţii alergice grave precum şocul alergic. ( Schmitt 1999)
Concluzii
1. Prevenţia primară, prin vaccinare,când omul nu a fost muşcat de niciun animal (ex. oamenii cu risc, la care se fac şi multe rapeluri), nu îşi are rostul. Prin expunerea la vaccin urmat de mai multe rapeluri, oamenii se expun unor posibile reacţii adverse grave;
2. Prevenţia secundară, prin vaccinare, când omul a fost muşcat de un animal sănătos, (confirmat de către medicul veterinar), nu este indicată, din aceleaşi considerente;
3. Prevenţia secundară, prin vaccinare, când omul a fost muşcat de către un animal turbat (vulpe, câine sau pisică ) este indicată, după unii autori (Martin Hirte, 2008). Riscul este de 40-60% ca să facă boala în cazul unei muşcături la nivelul feţei sau al gâtului şi de 15-20% în cazul unei muşcături la nivelul membrelor. Vaccinarea comportă însă anumite risuri, care trebuiesc explicate pacientului şi/sau aprţinătorilor. După alţi autori, vaccinarea antirabică este ineficientă şi periculoasă. (Dr.G.Buchwald, 2008). Ca primă măsură, rana trebuie spălată cu un săpun alcalin. Dezinfecţia locuinţei (dacă este cazul), se face cu formol care dezactivează relativ repede virusul. Căldura mare (razele solare) împiedică înmulţirea virusului. La un animal mort, aflat în stare de putrefacţie, virusul este repede distrus, datorită proceselor chimice ce au loc postmortem. Cazurile de deces la om datorate turbării, sunt foarte rare în Europa. Din anul 2008, nu a mai fost niciun caz în Germania iar până atunci au fost 39 de cazuri în 32 de ani : toţi oamenii au fost muşcaţi şi niciunul nu a murit doar prin atingerea cu sângele sau saliva animalului turbat. (Dr. G. Buchwald, 2008). Cele mai multe cazuri le întâlnim la ora actuală în Asia, Africa şi America Latină, după care urmează Rusia, România şi Turcia. În Europa sunt în jur de 10 cazuri/an (Poetzsch, 2002).
4. Actualizare (23 iunie 2013): zilele astea peFacebook, in grupul de mame unde sunt si eu membra, a aparut un subiect nou, deschis de o mama al carei copilas a fost muscat in parc de un caine. Mama era in cautare de raspunsuri: sa fac vaccinul antirabic sau nu? Ca de obicei, Felicia Popescu, una dintre cele mai bine documentate persoane pe tema vaccinurilor a venit cu raspunsuri scurte si la obiect pentru mama respectiva. “Daca citesti The Vaccine Illusion a Tetyanei Obukhanych iti dai seama cat de defect este intreg principiul vaccinarii pornind de la simpla greseala a “stiintei” de a halucina o “imunizare” prin substante produse in laborator versus imunitatea naturala… Daca vezi unde este adevarata hiba a teoriei vaccinarii, totul iti apare in cu totul alta perspectiva.
Iar ca sa-ti demonstrez cat se contrazice “stiinta”, pot sa-ti spun ca mie mi s-au facut la 9 ani 10 injectii in burta (!!) in 10 zile consecutive, in timp ce in prezent iata paradoxuri: in prospectul vaccinului Verorab scrie ca se administreaza 5 injectii, iar la copii injectia se face in regiunea antero-laterala a coapsei (http://www.pcfarm.ro/prospect.php?id=3024), iar in prospectul vaccinului romanesc cu “2% creier virulent de soarece nou-nascut infectat cu virus fix Babes” scrie ca trebuie administrate 7 inoculari subcutanate. Conform caror “studii” savante se explica aceste paradoxuri? Ba injectam 10 doze, ba 5, ba 7, ba le injectam in burta, ba in coapse? Cat de ridicol trebuie sa mai devina tot circul asta ca sa inteleaga toata lumea?
Asta lasand la o parte ca inca nu s-a dovedit nici pana in ziua de azi ca “turbarea” ar fi cauzata de vreun virus si ca acest virus “otravitor” s-ar transmite prin saliva.
Cica Pasteur crease primul vaccin antirabic pe baza de virus – cu 100 de ani inainte de aparitia microscopului electronic… Se pare ca avea el ochi foarte buni, l-a ginit pe dl. virus din prima. I rest my case.”
Ne mai aduce Felicia in atentie urmatoarele, “culese” de pe site-uri cu sfaturi medicale: “Lupta impotriva rabiei a inceput in 1885, odata cu creearea primului vaccin de catre Louis Pasteur si Emile Roux , si continua pana in ziua de azi prin eforturile combinate ale medicilor, atat din campul uman cat si veterinar.” si ne explica in stilul inconfundabil din care umorul nu lipseste: “Adica e cum am zis si mai sus: totul a fost preluat de la tezele falsificate ale lu’ nenea Pasteur, care a sustinut ca el a fabricat vaccinul pe baza de virus – un virus (= otrava) minuscul-minuscul aproape invizibil (normal, ca doar nici nu exista, e doar o bucatica de proteina cu resturi de DNA atarnate de ea), un virus care al dreaq nu s-a lasat prins si izolat si prelucrat de nimeni altcineva decat de nenea Pasteur – probabil cu lupa de timbre l-a vazut!”
Pentru cei interesati si de vaccinul antitetanos, iata aici prin bunavointa Feliciei, traducerea si sinteza unei prelegeri despre vaccinarea antitetanos, sustinuta la Forumul Elvetian despre Vaccinare (poate fi urmarita de vorbitorii de germana pe youtube) de Dr. Friedrich P. Graf, medic primar, ginecolog si mamos cu cabinet propriu din 1983, de asemenea homeopat si autor al mai multor carti despre sanatate si mai ales despre vaccinare.
De ce vaccinul anti-tetanos e “caca-maca”? Pentru cei care nu au ragaz sa citeasca nici macar cele de mai sus, retineti explicatia dr. imunolog Tetyana Obukhanych, din cartea The Vaccine Illusion: vaccinul e conceput sa produca anticorpi care circula prin sange. Toxinele eliminate de bacteria Clostridium Tetani actioneaza exclusiv asupra sistemului nervos central, adica acolo unde anticorpii nu au acces…