Pe 29 iunie, de ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, intreg Universul a ”complotat” si-am primit aici, in Austria, pachetul nostru cu fructe si legume bio de la Tomatina, producator local. De toate gusturile si de toate culorile, de sezon, cu miros, cu gust si cu soare de Romania!
Niste suflete coplesite de curajul pe care ti-l da anonimatul din spatele tastaturii, mi-au suierat printre dinti ca imi da mâna să insult cititorii, ademenindu-i cu hrana curata, cand “ai euroi in buzunar”. Desigur ca am invatat cu timpul sa am compasiune pentru astfel de rataciri pornite dintr-o analiza superficiala dictata de ego. Insa haideti sa va dau niste exemple din tara unde doar noaptea mintii te poate face sa crezi ca ”iti cresc multi euroi in buzunare”. Iata pretul pentru fructe de sezon: pepene 2 eur/kg, ciresi intre 6 – 9 eur/kg, afine 3 eur/100 gr, capsuni 3 euro/250 gr, zucchini si vinete 2 eur bucata. In plus, fara ceapa, usturoiul si verdeata de Romania, nicio mancare, nicio salata n-are gust. Asa ca a trebuit sa ma reorganizez rapid. N-a fost peste noapte, a durat sa gasesc solutii, am facut multe cucuie, m-am fript de multe ori si-am umplut cu fiecare ocazie valiza cu ceapa, usturoi, patrunjel, leustean, marar, mere, ciresi, rosii…. Am fost consecventa in vanatoarea mea, am intrebat in stanga si in dreapta, am urmarit prada, mi-am luat ingerii aliati si am primit raspuns: am reusit!
Cand aud ca omul “a fost vanator”, imi vine sa rad. Cum adica “a fost”? Este! In ultimii ani eu una am devenit vanator. Vanator de hrana curata, care sa ajunga la mine prin modalitati eficiente economic. Fructele si legumele romanesti pe care le-am vanat sunt incomparabil mai gustoase, mai curate, mai bogate nutritiv, mai pline de biofotoni si mai ieftine decat orice alta sursa bio sau mai putin bio din Europa. (Doar ”administratorii” României au uitat acest lucru si inchid in mod fraudulos ochii, urechile si gura la intentionat-permisa-distrugere a solurilor noastre, cele mai valoroase din Europa, si a micilor producatori, care ar fi putut transforma tara noastra in Regina Europei…)
Zilele trecute am primit un mesaj de la o cititoare din Belgia, mama a doi ingeri, care a comandat cateva exemplare din Simplu(1). Pe langa multumirile pentru cartile transmise, a adaugat:
”Cristela draga, tin sa iti mai multumesc pentru ceva … pt Tomatina. Tocmai ma întorc la Bruxelles cu valiza plină de rosii, dovlecei, fasole păstăi si ardei de la ei. Sunt sublime… am tot căutat in piețele brasovene, dar nimic nu se compara cu producția lor nestemata.”
Si acum haideti sa va arat ce inseamna sa ai bunavointa de a cauta, de a fi vanator. Nici macar nu e nevoie sa transpiri! In februarie am fost in Romania. Intalnirea la care urma sa particip avea loc intr-o cladire de langa Piata Domenii. Am ajuns mai devreme si am tras o plimbare prin piata, sa-mi incant ochiul, nasul si papilele. Piata Domenii, care e considerata o piata scumpa, atentie! Ei bine, in scumpetea asta de piata, am gasit la cateva tarabe (nu doar la una), mere romanesti pastrate in pivnita, acelea cu coaja usor incretita, si Golden, si Ionatan, cu bubite pe ele si vandute cu dragoste la pretul exorbitant de 2,5 sau 3 lei. L-am rugat pe domnul care le vindea sa imi faca o poza, sa am marturie pentru cine se plange ca nu gasim mancare ieftina si buna in România.
Si s-o zicem pe cea dreapta, le cumparam adeseori copiilor jucarii (sau alte chestii inutile cu care ne lasam pacaliti de sistem) care sunt mai scumpe decat un kilogram de fructe, o mana de migdale romanesti sau o legatura de verdeata. Viata mea s-a simplificat radical si asta a creat resursele financiare pentru acele alimente de calitate pe care ni le dorim. A simplifica viata nu inseamna ”a face sacrificii”, nici ”a renunta la confort”, ci a nu iti dori nimic din ceea ce nu este esential. Orice ”lucru” la care ”nu poti renunta”, te inrobeste si te saraceste.
Ce-am facut noi de ziua lui Petru si a lui Pavel cu bunatatile de la Tomatina?
Pun afinele de munte, tare dulci si tare romanesti, intr-un bol urias, alaturi de zmeura, coacaze negre si rosii (productie proprie) si ciresile salbatice – asta ne e micul dejun, înghesuială mare, toata lumea calare pe castronul colorat:
– Măi Pavel, dragul mamei, ai grijă, te rog. Măcar azi să ajungi curat la grădinită…
– Bineeeeee, face el agasat – pe bună dreptate – de tocăniță mea de directive. O să mă transform în AER. Asa nu mai fiu niciodată murdar!
– Degeaba, atunci o să fii poluat! decreteaza Petru satisfacut si continua sa molfaie, cu nasul in castron.
Vine vremea pranzului si hotarasc sa folosesc cea mai mare parte a bunatatilor de la Tomatina: dovleceii dulci ca mierea, zucchini, vinetele, ardeii capia, busuiocul proaspat, usturoiul si deja-celebrele rosii, ireal de dulci. Las porumbul nou si dulce pentru seara, il fierb in foi.
Si ies niste chestii divine pe care copiii le ataca asa, proaspat scoase din cuptor: ”Mmmm, mini pizza!?”. Mini pizza sa fie, dragii mamei, daca asa va bucura inima si burtica. Apuc sa fotografiez dovleceii si zucchini si dau fuga sa fac mai departe ce mi-am propus, un Ratatouille Armonia cu gust de Romania.
Ingrediente pentru 4-5 portii
2 dovlecei
2 zuchini
4 rosii mari
2 ardei capia
sare neiodata (de ce neiodata?)
Ingrediente pentru sos (se pun toate in blender)
400 ml piure de rosii (am unul la sticla, facut tot de Tomatina, urmariti, ca apare toamna).
3 catei de usturoi
3 cepe mari (taiate in patru)
1 lingurita busuioc uscat
1 lingurita cimbru uscat
3 lingurite oregano uscat
sare neiodata (de ce neiodata?)
3 linguri ulei de masline
Ne apucam noi de treaba, impreuna, asa cum promovez si in Simplu 1 si Simplu 2. Cei 2P spala legumele (cititi aici de ce), dupa care eu intru in bucatarie. Cu vaporul, bineinteles! 🙂 Tai legumele rondele, grosimea 3 mm. Presar putina sare neiodata peste vinete si le las o ora, apoi le scurg si le spal.
Le astern pe hartie de copt, in tava, alaturi de fratii dovlecei si verisorii zucchini. Pregatesc sosul la blender si Calin se ofera generos sa moțeze fiecare felioara. Pune cate o lingurita de sos si il uniformizeaza cu o miscare relaxata din poignet 🙂 , rotind lingurita peste sos, apasand usor, in sensul acelor de ceas: ”Bine-asa, printeso?”.
Le pun la cuptor, pana prind o crusta si se rumenesc usor (cam 40 min).
Cat nadusesc rondelele la 170 de grade, cei 2P insfaca niscai rosii dulci, inchid ochii si savureaza: ”Mmmmmmmm….”
Scot de la cuptor, las sa se racoreasca, pufai cu pulverizatorul ulei de masline, toc busuioc rosu si-l presar peste ratatouille. Mda, pun pariu ca va ganditi ca niste branza rasa n-ar da rau deloc 🙂 , dar va zic cu toata gingasia ca prefer sa o inlocuiesc cu Vitamina L proaspat culeasa din inima. Asez armonios pe un platou, una peste alta, ca un efect de domino: o felie de dovlecel, o felie de rosie cruda, o felie de zuchini, o felie ardei capia crud, iar una de dovlecel, iar una de rosie cruda si tot asa, ca in poza de mai jos…
Repet separat operatiunea, de data asta pe minuscule betisoare de frigarui. Folosesc isteț avantajul dat de slabiciunea celor 2P pentru povestea Ratatouille, citita la culcare până s-au tocit paginile. Pun platoul si farfuriile cu frigarui pe masa si … asta fuse si se duse! N-a mai ramas timp si nici loc de fotografii, dar voi actualiza in viitor cu versiunea personala.
Zambesc si inainte de a manca multumesc ca pot constientiza cum in fiecare zi avem la dispozitie tot ce ne este necesar. Apoi zic impreuna cu cei trei iubiti ai mei, o rugaciune de recunostinta pentru toate mainile truditoare si sufletele generoase care au muncit aceste roade ale pamantului si una pentru voi, cei care cititi si alegeti zilnic sa onorati corpul uman, viata, familia si intreg Pamantul, respectand Legile Universale si perfectiunea Naturii.
Cu Vitamina L,