Am primit acum câteva săptămâni o copie scanată a acestei povestiri din manualul de limba româna pentru clasa a treia, aprobat, achiziţionat şi distribuit de Ministerul Educaţiei şi Culturii la nivel naţional. L-am rugat pe profesorul Marcel Căpraru, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Alternative Pedagogice (APA), cel care a introdus educatia Montessori în Romania postbelică (prin iniţierea si implementarea proiectului “Montessori to Romania”) să scrie pentru cititorii blogului un articol comentariu pornind de la aceasta povestire. Prin amabilitatea domnului profesor, citiţi mâine articolul respectiv. Pentru azi doar povestirea.
Iepurele toboşar
de Spiridon Vangheli
Mama a pus furca în spate și a ieșit pe poartă, ca o văduvă ce era. Eu, fratele și sora, cât ulcelele de mari, am rămas în gosopdărie. Cât o fi muncit mama în ziua aceea nu știu, dar știu că pe seară s-a întors cu un pui de iepure sălbatic.
Ne bucuram nespus împreună și, unde fugea puiul, fugeam și noi.Când s-a lăsat frigul, l-am urcat după cuptor. Doar ce intra cineva în casă de după cuptor, apăreau două urechi, iepurașul voia să vadă cu labuțele în horn. Parcă bătea toba.
Așa a trecut iarna. Iepurașul s-a făcut mare. Ne-am sfătuit cu mama să-i dă drumul la câmp. Parcă îl vedeam rupând-o la fugă, apoi ridicându-se în două picioare și uitându-se lung la noi…
– Vom avea în câmp iepurele nostru. El ne e ca neam. Va avea pui și vor veni în ospeție pe la casa noastră.
Dar într-o zi vine la noi moș Andrei.
– O să râdă tot satul de voi, dacă îi dați drumul iepurelui, îi spune el mamei. Nu-l puteți tăia? Gata crescut îl lăsați în drum ?
A doua zi, când ne-am trezit, mama nu-și găsea locul de vinovată. Pe masa era carnea de iepure dar nu s-a atins nimeni de ea. Și mama plângea cu noi.
În noaptea aceea n-am avut somn, iar când să adorm, parcă se făcea că iepurele bate toba în horn. Adică: de ce dormi ? Nu vezi că vine moș Andrei ? Scapă-ma !
