Actualizare iulie 2015: Din 2013 am simplificat stilul de gatit si de mancat, ca parte a strategiei de vindecare continua a familiei (vindecarea e un proces care dureaza toata viata, nu are durata limitata si vindecarea impreuna e mai eficienta decat cea de unul singur. Nu exista copii bolnavi in familii sanatoase!) Atentia mea a mers de data asta spre imbunatirea digestiei, a capacitatii de absorbtie si de utilizare a nutrientilor (degeaba mancam corect, curat, sanatos, daca nu putem absorbi si utiliza nutrientii din mancare;si cei mai multi dintre noi NU putem, intestinele noastre sunt inflamate de mucus si de lipici = sulf, sulfiti, grasimi, gluten) si spre corectiunea eliminarilor organismului (oamenii si copiii moderni sunt niste constipati, inclusiv mental si emotional. Cine are mai putin de un scaun pe zi e constipat fizic. Cine e bantuit de frici e constipat emotional. Cine e captiv in propriile convingeri e constipat mental).
Ei bine, de cand cu schimbarile astea, am observat ca nu ne mai e pofta de soia. Nici de lapte, nici de pateu, nici de tofu, nici de alune de soia. De fapt, nici nu o mai dorim, mintea si corpul o respinge. De ce? Percepem soia – in contextul nou, de simplificare – ca fiind un aliment prea concentrat proteic, prea “greu” digerabil si chiar prea gras! Ne-am invatat ca dupa masa sa ne ridicam usori, plini de energie si de vitalitate (doar asta e adevaratul scop pentru care avem nevoie de hrana, nu? Sa avem energie!), cu mintea clara si stravezie. Am observat cum meniurile bogate in proteine – chiar si vegetale – ne furau energia si o foloseau prea mult in digestie. Am intels acum de ce si Dr. Colin Campbell recomanda ca proteinele sa nu depaseasca 10% in alimentatia zilnica. Acesta este unicul motiv pentru care am renuntat la soia si produsele facute de mine din soia: e prea concentrata proteic pentru noile noastre gusturi si nevoi. Mancam mai simplu, gatim mai simplu, gandim mai simplu, traim mai simplu, ne vindecam mai simplu si …. ne bucuram sa observam zilnic ca mai putin inseamna de fapt mai mult! Ce bine ar fi fost sa stim astea de mici! Noi am fost doar invatati ca avem nevoie sa manacam, ca sa fim sanatosi si ca avem nevoie de proteine! Proteinele nu se gasesc doar in alimentele de origine animala sau doar in leguminoase (soia, naut, fasole, linte, mazare) si cereale integrale. Corpul nostru nu are nevoie de proteine, ci de aminoacizi. Iar aminoacizii se gasesc in orice are structura pe acest pamant: in orice fruct, frunza, fir de iarba, petala, leguma etc…
Voi sa nu ma credeti – nici pe mine, nici pe altcineva. Documentez experientele mele pentru cei care vor sa afle sau sa compare anumite etape din calatoria lor spre Vindecare. Faceti propriile experiente si observati cum reactioneaza corpul. Mancati in loc de soia fructe de exemplu si vedeti diferenta. Mancati atent si observati ce se intampla dupa. Notati. Faceti comparatia asta cu cateva zile de soia si cateva zile de fructe. Sau de legume crude. Sau de salate. Cum va e mai bine, asa sa continuati. Corpul e autoritatea suprema. Iar experienta personala e singurul argument imbatabil. Va doresc csucces si va transmit toata dragostea mea.
Actualizare august 2014: Primesc multe mesaje care fac referire la articolul de pe siteul Ligiei Pop, referitor la pericolele din soia. Intuesc ca Ligia a fost bine intentionata si a vrut sa atraga atentia mai ales asupra pericolelor reprezentate de soia modificata genetic sau a produselor fabricate industrial din soia. Punctul slab al articolului este ca “specialistii” adusi in discutie sunt scosi din context (gen doamna Sally Fallon). Mai exact Sally Fallon, pe care am avut ocazia sa o intalnesc si sa o ascult, este promotoarea a ceea ce numeste “alimentatie traditionala”, adica o alimentatie din care nu trebuie sa lipseasca (mai ales pentru copii): organele de animale, zeama de oase ca baza a oricarui fel de mancare si nicio masa sa nu fie fara “o bucata zdrava de unt”.
Cand ma uit la un mare specialist, ma uit la tot ce spune, ma uit la cum arata, dar mai ales la cum reactioneaza (cat de acida sau alcalina e in comportament si gandire) si apoi o aleg ca baza de referinta, ca sursa credibila. Rupta din context, afirmatia n-are nicio valoare, pentru ca doamna respectiva nu blameaza soia neconditionat, ci pentru a indrepta oamenii catre consum de carne, unt, lapte si organe – firesc, acesta e crezul domniei sale.
Concluzie: Nu va mai zbuciumati, daca nu doriti soia pentru voi sau pentru copii, nu folositi si gata. Daca doriti, faceti asa cum am scris: doar nemodificata genetic, doar preparata si pre-preparata corect, doar in dilutiile corespunzatoare, doar facuta in casa si cu moderatie, nu zilnic – e foarte concentrata proteic. Nu exista nutrienti pe care soia sa ii contina si alte produse integrale de origine vegetala sa nu ii contina. Deci se poate renunta la ea, decat sa va stresati.
***
Orice referire fac pe blog la soia si retete pe baza de soia este strict legata de boabe de soia NEMODIFICATA GENETIC. Nu folosesc si nu recomand soia texturata, celebrele cubulete adica, nici laptele de soia, branza tofu sau carnaciori si produse prelucrate industrial din si pe baza de soia. Toate au aditivi, indulcitori si arome, motiv pentru care va sfatuiesc sa nu va otraviti. Am avut surpriza sa cumpar soia ecologica, e drept ca din import, dar era singura ecologica. Nu stiam cum arata, pentru ca am comandat-o pe internet. Imi pare rau ca nu i-am facut o fotografie, sa stiti ce sa evitati. Boabele aratau PERFECT, ca niste perle de cultura, perfect egale, perfect rotunde, fara nici o pata sau oscilatie de culoare. Atentie deci, la soia cultivata si crescuta ecologic, dar din seminte modificate genetic! Apoi, am cumparat soia romaneasca, de la raionul de produse naturale (deci nu ecologice). Pe ea scria in mod expres ca e nemodificata genetic si am crezut, privind boabele: mici, inegale, unele usor deteriorate, cu variatii de culoare, etc. Sfatul meu: orice preparati din soia, porniti doar de la boabe si asigurati-va ca – pe langa aspect – este expres indicat pe pachet ca e nemodificata genetic. Da, stiu la ce va ganditi, am mai discutat cu unii dintre voi: chiar si asa, in vremurile pe care le traim, in care cu bani poti cumpara orice, ce siguranta avem ca e si adevarat ce e inscris pe pachet? De acord … insa este un minim confort psihic, intatrit oarecum de modul in care arata produsul … si de rugaciunile noastre din timpul mesei.
In impas cu alaptarea la primul copil (ce eroare! …
Pe la 3 saptamani – ale lui Pavel – am avut un mic impas in alaptare, am crezut dupa modul de manifestare ca nu este suficient ce manca de la mine si ca are nevoie de completare. Ulterior s-a dovedit o eroare. Continui insa povestea, are un rost.
Am fost sfatuiti sa ii dam lapte praf ca si completare si, in disperarea ca de 3 zile plange si il chinuim prin infometare, am consimtit sa facem acest lucru. Cu inima stransa insa, pentru ca:
1. Era impotriva planurilor noastre in ceea ce priveste dieta lui, nu voiam sa renunt la alaptare, stiam pericolul laptelui de vaca (in cel mai rau caz as fi optat pentru capra) si nu in ultimul rand, pe cutia de lapte sunt insirate la loc de cinste cateva E-uri. Ma treceau fiorii vizualizandu-le in corpusorul mic si nevirusat al lui Pavel. Nu pot fi convinsa ca in acea cutie de lapte praf (ca si in borcanasele de mancare gata preparata) e ceva complet natural si nutritiv, insa – cu toate astea – am avut un moment de ratacire si i-am dat. Pavel, mai destept decat noi, a refuzat. Mai mult decat atat, ne-a demonstrat ca nu e pentru el, printr-o reactie alergica. A fost banuit de alergie la compusii din laptele praf, asa ca am fost sfatuiti sa incercam cu lapte de vaca natural diluat cu mucilagiu de orez. Desi nu a baut mult, Pavel s-a manifestat intr-un fel bizar. Am investigat (daca mai era nevoie) si e alergic la proteina de vaca. Intre timp a refuzat si orice alt fel de proteina animala. Oricum aveam o banuiala inca de la maternitate, dar parca nu ne venea sa credem ca a fost atat de bine ‘programat’ de natura inca de la nastre sau mai bine zis ‘din concept’. Cand s-a nascut, in prima zi, datorita unor complicatii in ceea ce ma priveste, nu mi-a fost adus la alaptare, in ciuda protestelor mele. Am fost foarte tulburata, mai ales dupa ce ma documentasem si ma pregatisem pentru acest mare si unic moment intre mama si copil. In plus ma revolta neputinta fizica de a parasi patul si sala de reanimare si a-mi feri puiul de laptele praf! Ma simteam ca un leu in cusca, insa Dumnezeu mi-a ajutat: ei bine, Pavel a refuzat sa manance orice fel de lapte praf sau biberon, iar de a doua zi nimeni nu ne-a mai despartit!
Revin la isprava cu laptele de vaca. Ne-am reorientat catre laptele de soia. Din nou, ne-a fost sugerata varianta lapte praf. Nu numai ca era la fel de plin de toate cele, care mai de care mai ne-naturale, insa am gustat si noi si doar a lapte de soia nu avea gust. Nici nu ma mira ca l-a refuzat. A fost o ultima incercare a lui Pavel de a ne transmite ca nu va bea chimicale. Asa incat am revenit la ‘traditionalul’ lapte de soia bio, facut de mine in casa. A fost INCANTAT, dar nu a fost nevoie de lapte soia pentru mult timp, deoarece am rezolvat presupusele probleme de alaptare. Dupa ce a refuzat sa mai fie alaptat (Pavel a refuzat brusc sanul la 11 luni, cand deja eram insarcinata in patru luni cu Petru. Am incercat saptamani in sir sa il readuc, insa n-a mai fost chip) am folosit in alimentatie lapte de la vacuta ‘Soiana’, verisoara cu Joiana :). Asa incat Pavel a fost un venerabil, decretat si fericit ‘soya baby’.
Dupa 6 luni i-am introdus si lapte de migdale pentru diversificare (se face ffffff usor in comparatie cu cel de soia si este si crudivor, o sa va povestesc daca vreti). Branzica facem din migdale (pe cea din urma insa de cele mai multe ori o cumparam de la Fibrio).
LAPTE DE SOIA
Initial (acum 6-7 ani) am facut laptele manual, apoi – pentru confort si eficienta – am cumparat un aparat de facut lapte de soia si sunt multumita.
Folosesc soia ecologica, uscata; pentru metoda manuala o ceasca, aparatul are insa o masura a lui, un paharel.
Las boabele uscate la rehidratat minim 12 ore (daca e vara, le pun la frigider, sa nu fermenteze. Desi vara consumam rar lapte de soia, ne place mai mult cel de migdale sau nuci), timp in care isi maresc volumul de 4 ori si arata asa:
Metoda manuala. Se fierbe 2 minute soia rehidratata (de ce?). Apoi se pune in blender: 1 parte soia – 4 parti apa (parti de volum, nu de greutate). Se amesteca bine, bine, pana cand boabele devin o pasta. Daca veti un blender sub 1000W putere, atunci puteti pune doar putina apa peste boabe si abia dupa ce devin o pasta, sa adaugati restul de apa. Se strecoara printr-un tifon des (eventual indoit de 2 ori). Pentru a fi mai usor, puneti tifonul peste o strecuratoare asezata deasupra unei oale. Pulpa ramasa in tifon dupa strecurare se poate usca la cuptor si se face faina sau se poate folosi ca atare in aceeasi zi, adaugandu-se in mancare (nu schimba gustul absolut deloc), pe care o imbogateste proteic. Laptele se fierbe 20 minute cu un baton de vanilie sectionat longitudinal, sau un mar taiat in patru, sau 1/4 lingurita praf de vanilie naturala, sau 1 lingura de cocos razuit (apoi se strecoara).
Metoda ‘automatizata’, cu aparatul :). Se fierbe 2 minute fix soia rehidratata(de ce?). Da posibilitatea de a face lapte atat din boabe uscate, cat si rehidratate. Recomand insa folosirea exclusiv a boabelor rehidratate, pentru ca, cu cat se apropie mai mult de pragul germinarii, in bobul de soia isi sporeste valoarea nutritiva si “digestibilitatea”.
Puneti boabele, apa (intre 1.3-1.5 litri) si apasati pe buton (aparatul are manualul lui de instructiuni, bineinteles). Dupa 20 minute aveti laptele de soia gata! Personal, pentru Pavel il mai fierb 10 – 15 minute (dupa ce clocoteste). Si il folosesc pentru retetele de mai jos, pentru el sau pentru noi toti. Uneori folosesc laptele ca baza pentru supe (v-am explicat ca nu are gust, de aceea poate fi usor folosit in variante dulci sau sarate), ca sa fie mai bogate proteic (desi omul n-are nevoie de atatea proteine pe cat suntem impinsi sa credem de propaganda industriei alimentare).
Laptele de soia in alimentatia bebelusilor. Laptele simplu l-am diluat la inceput, pentru a testa toleranta: 1 parte lapte – 2 parti apa, apoi 1 parte lapte – 1 parte apa, apoi 2 parti lapte – 1 parte apa, apoi doar lapte. Bineinteles ca de fiecare data l-am indulcit cu curmale rehidatate (maxim 3 pe zi sunt foarte bogate si concentrate proteic), curatate de coaja si pasate, iar de la 9 luni cu cateva picaturi de miere, insa ATENTIE!, nu am indulcit mult (maxim un sfert de lingurita de miere), ca sa nu ii favorizez referinta pentru dulce. Acum se vede acest lucru si … Doamne, ce bine imi pare! Am folosit laptele in combinatie cu cereale integrale, fara gluten, dupa 6 luni.
Cerealele in alimentatia bebelusilor. Nu recomand niciun fel de cereale de la cutie si niciun fel de produse pentru copii sau adulti carora li se face reclama sau care au inscrise pe ambalaj “proclamatii” de sanatate! Cumpar cereale integrale, pe care le macin si obtin faina. Se poate insa cumpara si faina direct, dar cea mai buna faina este ce a proaspat macinata (iata aici de ce). Pentru Pavel am inceput la 6 luni cu orez, ovaz si mei. De la 9 luni am introdus gris din grau spelta (alac), ovaz, quinoa, hrisca. Am facut de fiecare data faina si din ea o fiertura (ca o mamaliguta), pe care am amestecat-o cu laptele de soia sau mai tarziu, la masa de dimineata, cu fructe proaspete rase pe razatoarea de plastic: mar, piersica, para, caise, visine, banana (tot dupa 9 luni). Pentru mai multe informatii despre cereale, va recomand si articolul despre diversificare. Pentru raspunsuri referitoare la combinatia fructe-cereale sau alte combinatii alimentare, iata cateva consideratii aici.
BUDINCA DE OREZ sau QUINOA
Laptele de soia se fierbe impreuna cu orez/quinoa si putina scortisoara, 1 baton de vanilie sau esenta de vanilie (facuta in casa), eventual adaugata putina coaja de portocala sau lamaie insa doar bio nu altfel, pentru ca in coaja sunt stocate toate chimicalele toxice din timpul tratamentelor anti-daunatori (asa e la toate fructele si legumele, coaja e mecanismul lor de aparare, deci daca o curatati, e mult mai sigur, mai ales daca nu sunteti siguri daca sunt “curate”). Rezulta o excelenta budinca de orez cu lapte (adaugati atat orez, pe cat de tare/fluida doriti sa iasa budinca). Nu este cu nimic diferit ca gust de orezul cu lapte de vaca, ba chiar mi se pare mai mai bun. Dupa ce se raceste, adaugati putina miere, am invatat impreuna de ce.
MACAROANE CU LAPTE (de la 1 an)
Laptele se poate fierbe impreuna cu paste integrale (prefer din orez sau mei: taitei, paste alfabet, spirale, melcisori, etc), putina scortisoara si se adauga la final nuca macinata si miere de salcam (o reteta similara cu cea pentru mucenici).
BRANZA TOFU
Dupa ce laptele a fiert 20 min, cand e inca pe foc, opresc jumatate din cantitate pentru laptele cu cereale (masa de dimineata si seara). In cealalta jumatate adaug 2-3 linguri de suc proaspat stors de lamaie, atat cat “sa se taie” laptele. La fel ca la branza de vaci facuta in casa, se strecoara zerul printr-un tifon si ceea ce ramane este branzica tofu. Zerul poate fi folosit la supe, ciorbe (fiind acrisor de la lamaie) sau la udat florile :). Nu iese multa branza, de obicei din 750 ml de lapte iese un bulgare de tofu mare cat un ou, suficient insa pentru 2 mese.
Idei de meniu cu branza tofu pentru bebici. Am inceput sa ii dau branza tofu lui Pavel de la 10 luni, dupa principiul testarii tolerantei, discutat intr-un articol anterior: ca unic aliment nou pe ziua respectiva (sa putem identifica in cazul unei reactii de orice natura, cauza) si treptat – cate putin, crescand zilnic cantitatea. Folosesc branza rezultatat din cei 750 ml lapte pentru masa ‘dulce’ si pentru masa ‘sarata’. Adica o parte combin cu biscuiti inimoși (de casa, facuti de mine rețeta în cartea mea Simplu 2) plus fructe proaspete rase (pe razatoare de sticla).
Pentru varianta ‘sarata’, masa de pranz, o condimentez cu marar sau patrunjel, ardei capia, busuioc, cimbru – orice, dupa gust si imaginatie! – si i-o servesc cu mamaliguta, masline, paste integrale fara gluten, zarzavaturi, etc.
NUCI DE TOFU
Daca va lasati imaginatia sa lucreze, veti ‘inventa’ multe retete bune, variate, aspectuoase si mai ales nutritive pentru copilasi. Nu uitati insa de aspect, pentru copii trebuie sa fie cat mai atractiv si distractiv!. De aceea mai fac pentru Pavel un fel de nuci de tofu, pe care le apreciaza, mai ales ca doreste de ceva timp sa duca si el la gura mancare, pe langa ceea ce ii dau eu cu lingurita. Acestea insa iau mai mult timp pentru pregatire, avand in vedere ca trebuie ‘modelate’ sub forma de nuci sau bile minuscule: 1 cartof fiert si pasat ca pentru piure (uneori il fierb impreuna cu o ceapa, pentru gust si pentru vitamina C) se amesteca cu 1 lingurita de tofu facut in casa si condimente: marar, cimbru sau busuioc. Amestecati totul si faceti bile de marimea unei nuci care se pun in tava pe hartie pergament (hartie de copt) si se coc pana se rumenesc. Se servesc bineinteles caldute, cu putin sos de rosii proaspat facut sau cubulete de rosii. Puteti adauga pe fiecare nuca si o picatura (nu mai mult) de ulei de masline, dupa ce s-au racorit putin.
Toate retetele de mai sus nu dureaza mai mult de 15-20 minute pentru a le pregati, deci nu va speriati, nu ia mult. Investiti timp in a pregati zilnic hrana proaspata pentru copii, dar si pentru voi. Pana la urma si copiii au nevoie de parinti sanatosi care sa se bucure de realizarile lor, nu? Eu asa procedez de cativa ani de zile, deci nu se poate spune ca am timp acum, ca sunt mama, ba din contra. Ma relatez insa la timp ca la ceva pe care ti-l faci singur, nu ca la ceva pe care il ai sau nu il ai. Atunci cand gasesti idealuri care sa te implineasca, acest lucru (a-ti face timp) este posibil.
Pana joi nu voi posta nimic, insa ma gandesc la voi cu dragoste, dor, cu speranta ca am reusit sa plantez o mica samanta de curiozitate si interes care va incolti.
Cu gandul ca alimentatia ne influenteaza in mod decisiv sanatatea, iar copiii nostri nu trebuie sa plateasca cu sanatatea sau chiar viata lor, ignorarea acestui adevar de catre parinti.