O sa ziceti ca doar despre importanta parfumului in calitatea relatiei mama-copil nu vorbisem. O sa zic ca aveti dreptate, dar ca a meritat din plin.
Aproape toate parfumurile si lotiunile dupa ras (after shave) contin substante active care impiedica constienta de sine si afecteaza dramatic claritatea interioara. Cu alte cuvinte, reusesc sa contribuie la confuzia generala si sa ne faca si ele sa uitam cine suntem, ce putem cu adevarat, care este misiunea, scopul si obiectivul pentru care traim. (Acelasi lucru e valabil si pentru “bunatatile” procesate industrial, pline de arome “naturale”: cine a fost la conferintele mele isi aminteste cu siguranta exercitiul cu aroma naturala de capsuni si motivul pentru care se permite sa fie comercializata sub emblema “naturala”.)
In 2004, dupa ce am facut primii pasi spre reforma in dieta si in comportament de viata, una dintre chestiile pe care nu le-am mai tolerat si pace a fost parfumul. Imi facea rau orice miros de parfum facut de om. La fel de rau imi faceau si adaosurile chimice din mancare, pe care papilele mele gustative devirusate le detectau si le respingeau imediat. Bineinteles ca nu m-am indurat sa arunc scumpete de parfumuri cumparate cu truda, ba – culmea! – ma pufaiam cu ele la vreo sindrofie corporatista, chiar daca ficatul meu protesta din rasputeri. (Cu ocazia nenumaratelor abuzuri pe care le-am savarsit asupra corpului meu, ignorandu-i semnalele, am inteles mai bine expresia “barbarii de tirani”. Noi insine si nu altcineva suntem chiar aia despre care “se vorbeste in propozitie”. Noi, pentru ca actionam precum niste tirani barbari in ignoranta, distrugandu-ne pe noi si ceea ce ne tine in viata.)
Din 2009, de cand s-au nascut cei 2P care – ca toti bebelusii – miroseau a Dumnezeu, am considerat ca ii insult si ii derutez chiar de la inceput de drum, daca folosesc parfum. Includ aici si parfumul din detergentii si balsamurile de rufe, sursa a numeroase “boli” sau eruptii pe piele la bebelusi si la adulti.
Ce solutii propun?
1. Spalati cu nuci de sapun si clatiti cu otet si apa. Daca sunteti mai pretentiosi, adaugati si ceva ulei esential. Atat. Mai simplu, mai sanatos, mai ieftin – si pe termen scurt, si pe termen lung.
2. Mirosul frumos nu vine din exterior, ci din interior. Aveti grija de interiorul fizic, emotional si mental daca doriti sa mirositi curat. Nu acoperiti “gunoiul” interior cu mirosuri exterioare, scumpe si artificiale. Exista esente naturale, desigur, sunt binefacatoare si utilizate pentru efectul lor terapeutic, folosesc si eu pentru intreaga familie: uleiurile esentiale de calitate.
3. Va rog, macar cat timp alaptati, nu va imbibati in parfum, indiferent de cate sute de euro costa mililitrul. Cum sa ne recunoasca copiii nostri peste timp dupa miros, cand acelasi parfum poate fi purtat de multe alte doamne? Ce grad de autenticitate si naturalete sa mai aiba legatura noastra cu el? Priviti copiii din filmul urmator si observati cum isi recunosc mamele.
https://www.youtube.com/watch?v=DRoqk_z2Lgg
Toate femeile sunt unice, venerati-o pe cea din inima, nu pe cea din flaconul de parfum. Si acum, la 46 de ani, imi amintesc perfect cum mirosea mama mea, mirosul ei adevarat. Dupa ce a murit, am pastrat o bluza fina de matase si m-am cufundat cu nasul in ea ANI DE ZILE, in cautarea mirosului care cu adevarat ma linistea: mirosul ei natural, asigurarea mea ca “totul va fi bine”. Primea uneori cate o fiola mica de parfum frantuzesc si il folosea cu grija. Dar de cate ori mirosea a parfumul ala, simteam un zid intre mine si ea. Parfumul mi-o fura pe mama mea cu piele fina, rozalie, luminoasa si frumos mirositoare! Nu ma deranja deloc cand mainile ei miroseau a coaja de lamaie, a zahar vanilat, a paine, a marar, a leustean sau a busuioc, nu! Gaseam ca mirosurile astea o prindeau, o completau. Mirosul lor de truda si de natura erau o declaratie de dragoste pentru mine. Exact ca ultimele versuri din poezia Copilul meu, sa nu ma cauti, de Magda Isanos:
“Copilul meu, sa nu ma cauti. Toate iti vor vorbi despre mine cu dreptate. Dupa ce n-am sa mai fiu, sa nu spui: “Pentru mama-i tarziu”. Sa stii c-am sa-nconjor de multe ori cu nourii si cu ploaia ograzile unde mi-am petrecut amiezile. Daca suferi, sa chemi serile, si-am sa vin langa inima ta, de-ar trebui sa strabat zarile si marea cu aripa mea. Sa nu te temi de fata mea schimbata. Sa nu spui; “Mama n-a fost asa niciodata!”. Ai sa-mi cunosti glasul povestilor in arborii din fata ferestilor. Din multe semne-ai sa-ntelegi ca-s eu, cand am sa vin langa patul tau si-am sa fac aerul racoros, scoborand toate stelele jos. Ai sa cunosti ca-i mama dupa pace si dupa felu-n care totul tace – durerea si grija de maine – dupa mirosul de gutui si paine…”
Zilele trecute am comandat de la un magazin online niste pasta de dinti alcalina si am primit bonus o mostra de parfum. M-am uitat la ea insinuant, am dat sa o arunc, apoi … “Ia s-o-ncerc, numai un puf! Oricum, nu m-am mai dat de mult!”, a venit repede si justificarea 🙂 . Mmmmm, bine potrivite chimicalele astea, ca si cele din alimentele industrializate: mai ca-ti vine sa nu te mai desparti de ele si sa le crezi pe cuvant!
Ceva mai tarziu se intorc cei 2P acasa de la gradinita, topaind de pe un picior pe altul si sar fiecare, unul pe spatele meu subrezit de prea mult lucru la calculator si altul direct in bratele pline cu dor si cu Vitamina L.
– A ce miroase aici? ma-npunge Pavel in tricou.
– Nu stiu, a ce? raspund (imi place mai mult sa-i raspund cu o intrebare la intrebarile lui, decat sa-i dau raspunsuri prefarbricate si predigerate)
– Mi se pare ca … a parfum?
– Cred ca da… 🙂
– Hm. Miroase frumos, dar TU mirosi mai frumos.
Later edit, 13 septembrie 2016 – asta ca sa vedeti ca imi insusesc “criticile” copiilor mei, ii consider in mod real profesorii mei cei mai priceputi. Vine Petru:
– Imi dai mie crengutele astea sa le duc la gradi? si insfaca un manunchi de levantica culeasa impreuna asta vara.
– Da’ ce faci cu ele?
– Nimic, am eu nevoie, atat.
– ….
– Imi dai si scortisoara?
– Da’ ce faci mama cu ea, zau?
– Nimic, ti-am spus deja, am nevoie la gradi, zice enigmatic, in timp ce le potriveste in rucsac.
Nu m-am lasat. 🙂 A doua zi ma duc hotarata sa aflu. Pe masuta de la intrarea in clasa lor, erau insirate cateva sticlute cu parfumuri celebre, aduse de acasa de copii. In spatele lor, statea o plansa pe care scria: “Asa miroase mama mea”.