De cand e blog’sorul asta imi propun si nu reusesc sa scriu un articol scurt. Scurt, dom’le, scurt! Tac-pac! Nuuu… m-apuc sa scriu una si, pe masura ce scriu, imi vin prin alambicul mintii idei noi, precum trenurile in gara si pe care, vezi bine, nu vreau sa le pierd. Asa ca le scriu si pe ele, ba prin articole pe care nu aveti rabdare sa le cititi pana la final, ba prin caiete copertate din care (uneori) se nasc carti … 🙂
Motive pentru care nu mai consider dulciurile fara foc sanatoase-indiferent-cum
Nu mai consider de mult dulciurile fara foc – dulciuri sanatoase neconditionat. Cu toate astea n-am sa scot de pe site “tortúrile” (pluralul de la tortură) prezentate cu entuziasm la inceputurile blogului. Am sa actualizez insa articolele vechi, cu experienta mea actuala. Fiecare articol reprezinta o faza evolutiva prin care am trecut. Macar de asta sunt sigura si lipsita de modestie: ca procesul meu de dezvoltare a fost unul evolutiv, nu involutiv. 🙂 Poate ca experienta mea de atunci va servi cuiva aflat intr-o etapa similara si despre care nu spun ca e sau ca a fost gresita …
- Emblema “sanatoase” le face sa fie consumate in cantitati, cu frecvente si in combinatii care le transforma in nesanatoase. Daca sunt desert la finalul unei mese (indiferent ca e vegana, raw-vegana sau “normala”), atunci atributul “sanatos” este doar o amagire. Acu’ nu va suparati pe mine, nu zic sa nu fie, dar cand sunt, sa fie in loc de masa si, daca nu-i prea greu, sa fie din mai putine ingrediente. “Mai putin = mai mult, un kilogram in minus = cativa ani de viata in plus”, asa m-a invatat o Doamna – medic nutritionist, modesta, blanda si alcalina, asa cum NU intalnesti pe la “marile case” ale unor mediatizati medici nutritionisti romani.
- Sunt amestecuri obositoare pentru sstemul digestiv (pentru ca nu-i tocmai simplu sa recreezi ceva “traditional” din alimente si cu tehnici ne-traditionale). Corpul consuma mai multa energie sa le digere, decat energia pe care teoretic ar trebui sa ne-o furnizeze ele noua.
- Sunt concentrate calorice de care corpul meu obisnuit de peste un an sa manance din ce in ce mai simplu, nu mai are nevoie. Recunosc, da, copiii insa le adora si apelez cateodata la ele, mai ales cand imi vine randul la facut tort pentru aniversarea celor 2P.
- Sunt o amenintare pentru dantura. Mimi Walter, in articolul Sanatatea dintilor explica de ce aceste dulciuri concentrate trebuie consumate doar la ocazii speciale.
Tort de ciocolata Supercalifragilistic. Pentru ocazii speciale
(stiu ca fiecare noua zi e “o ocazie speciala de sarbatorit viata”, dar nu la asta ma refer 🙂 )
Reteta originala a acestui tort ii apartine prietenei Mihaela (Mimi) Walter, cea care este si autoarea Cuvantului de Incheiere al primului volum din Colectia “Simplu” si autoarea blogului Hrana Vie – un site cu informatii altfel . In articolele ei n-o sa auziti niciun referen raw-vegan cu iz comercial, ba din contra. Dealtfel Mimi nici nu foloseste, nici nu indrageste si nici nu promoveaza raw-veganismul, ci hrana vie, o sa vedeti care-i diferenta, daca o urmariti. Asa-i scoala germana, combate aparentele in orice domeniu. Nu intamplator David Wolf si “scoala” sa nu au prins radacini in Germania, ba din contra a fost sanctionat public pentru plagiatul sau. In aceeasi nota, dar despre alt subiect, “caii troieni ai naturopatiei”, a scris si a semnat inconfundabil – Olivia Steer.
“Nu-i mare scofala reteta!”, poate-o sa ziceti. Normal, nu e, dar fac eu sa fie, pentru ca mi se pare imposibil de ratat, incredibil de simplu de realizat si mai putin solicitanta pentru sistemul digestiv, in speta pancreasul greu incercat al copilului si al adultului modern. E drept ca nici n-am mancat prea multe tortúri fara foc pana acum, ca sa pot avea o baza mare de comparatie, dar nu mi-a luat mult sa mi se faca rau si sa ma prind ca nu-mi priesc.
Hai odata cu reteta! 🙂
Blat pentru tort, 8 portii:
– 15-20 de curmale fara samburi puse la inmuiat 24 de ore, la frigider, in foarte putina apa, cat sa le acopere pana la jumatate, nu complet, in vasul in care se afla. Le pun in apa sa nu obosesc Vitamixul si le tin la frigider sa nu fermenteze. Se mixeaza a doua zi cu apa in care au stat, se scoate din bleder sau din procesor pasta obtinuta si se combina cu
– o jumatate de cana de fulgi fini de nuca de cocos, cat sa lege totul intr-o “coca”.
Se intinde “coca” intr-un inel de tort.
Crema – se intinde uniform cu o lingura peste blat si se lasa la frigider cateva ore.
– 250 gr caju pus la inmuiat 24 de ore, la frigider, in apa, fix cat sa il acopere
(Iata adevarul despre caju. Rar gasiti caju crud, ceea ce e in magazine si prin dulciurile raw nu e caju crud. Dar nu-i bai, merge si cu ce gasiti. Am vrut doar sa fie lucrurile clare. Pentru rigurosi, caju crud am gasit – la un pret pe masura, ceea ce vine in sprijinul poftei nefiresti de a manca cu kilogramele caju – doar aici.)
Dupa 24 de ore, le strecor si le mixez la Vitamix (sau cu mixerul vertical) impreuna cu
– 3 linguri cacao cruda (ca nu e asa amara, ca cea prajita! Acelasi lucru e valabil si la carob, care trebuie sa fie dulce, nu amar) sau amestec juma-juma din 1.5 linguri cacao – 1.5 linguri carob.
Daca vreti sa ma intrebati cand introducem cacaua in alimentatia copiilor, am raspuns deja AICI.
– o lingura unt de cocos
– miere dupa gust, dar sa nu facem crema prea dulce: amaruiul ciocolatei completeaza desavarsit dulceata concentrata a blatului.
Varianta: cu masa de cacao in loc de unt de cocos. Nu ma omor dupa untul de cocos, pentru ca am fost haplea prima oara si mi s-a aplecat pe viata, dar exista si alte motive (daca vreti, cititi pe scurt aici). De asta am folosit la tort mai putin unt de cocos decat in reteta originala, sau am inlocuit pulberea de cacao si untul de cocos, cu 50 gr masa de cacao (nu-i nici asta aliment integral, dar asa mi-a fost mie mai bine).
***
Gata! L-am scris. Nu-i deloc scurt, pe deasupra mai are si linkuri pentru lecturi suplimentare, stiu. Ca de obicei. Uite ca s-au intors si baietii din padure – cu flori, oh Doamne! – semn ca sunt cea mai buna mama pentru ei, scrie si pe papucii mei mov, parol! 🙂 Brandusele le-am pus pe birou, menta am insfacat-o sa prepar cu ea Apa Vie vitaminizanta pentru maine dimineata …
… nu inainte de a dansa si a rade cu lacrimi alaturi de cei 2P, desculti in iarba si scrantindu-ne limba cantand:
SUPERCALIFRAGILISTICEXPIALIDOCIUS!
Hai si voi toti: bunici, parinti, copii, nepoti! 🙂