“Adevărul trebuie spus. Poporul îşi cam bate joc de urzici. Întâi le curăţă de parcă ar avea draci pe ele, nu codiţe. Apoi, le fierbe până la dezintegrare şi la sfârşit le umple de usturoi. Altfel, sunt sănătate curată, maică. Se curăţă şi sângele şi persoanele lângă care respiri.” (Vorbe bune de mancat, pentru care ii multumesc lui Razvan Exarhu: Totul despre urzici)
Despre proprietatile terapeutice ale urzicilor am povestit pe blog cu Dr. Doru Laza, in interviul Imunizare de primavara (citeste AICI) si in articolul Ce mai faci si ce mai zici, de rinichi si de urzici? (citeste AICI) . In semn de respect pentru tot ce ne daruieste urzica, pentru cei care au cules-o si pentru cei cei care s-au ostenit sa ajunga la noi, in Austria, am vrut sa o pregatesc intr-un stil … demn, in care sa se simta si ea tratata ca o planta, nu ca un terci. Adica altfel decat traditionalul “boil and destroy şi bagă usturoi”.
- Am curatat urzicile impreuna cu Fratiile Lor.
- Le-am amestecat bine cu sucul proaspat stors de la doua-trei lamai (rasfirandu-le, nu zdrobindu-le) si le-am lasat sa se hodineasca 10 minute in suc, ca nu le-o fi fost nici lor usor. In felul asta, n-o sa va mai urzice nici la maini, nici la limba – desi, poate cunoasteti deja ca exista si o valoare terapeutica in orice urzicare usoara…
- Am adaugat – fara sa arunc sucul de lamaie – leurda, patrunjel, menta proaspata, doua-trei fire de ceapa verde, cateva boabe de sare grunjoasa (intotdeauna neiodata!), cateva picaturi de ulei de masline si de balsamico de calitate (dar asta n-am spus la nimeni) 🙂
- Asa bine ne-a picat, ca ma pregatesc de un bis, alaturi de-o ciorbita infuzata de loboda si stevie (reteta AICI).Cu vorbe bune de mancat am inceput, cu vorbe bune de mancat ale aceluiasi autor, Razvan Exarhu, inchei: “No more făina, no more ipocrizia. Hai România!” 🙂
