ULIULIU! Mâncare-supă de linte de-o să mă pomeniți.

Da, o să mă pomeniți – chiar de mai multe ori pe zi! 🙂

N-am inventat eu supa de linte, nici apa caldă. Eu doar am dozat/combinat îndrăzneț și armonios mirodeniile și-am impregnat totul cu energia de care era nevoie și pe care ȘTIU că o port în mine. Iarna, frigul și vibrația haosului din luna decembrie a societății de consum sunt călcâiul lui Ahile pentru mine. Trec mai ușor perioada asta cu mirodenii ayurvedice, care susțin suprarenalele, sistemul imun, sistemul nervos, circulația sanguină și energia focului interior.

Am studiat teoria ayurvedică cu medicul John Douillard, mâna dreaptă a dr. Deepak Chopra. Practica însă am deprins-o abia de la un bucătar indonezian, a cărui unică școală a fost grădina. Exact: a fost grădinar și apoi a fost ”promovat” bucătar, datorită măiestriei cu care combina mirodeniile. Un om de o înduioșătoare blândețe și noblețe sufletească, care gătea mai simplu decât simplu – cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o vreodată, fără sare și fără ulei, care vorbea foarte puțin și zâmbea foarte mult și care avea o comunicare specială cu natura și mai ales cu plantele. Mi-a împărtășit cu generozitate și cu răbdare din tainele lui.

Am vrut ceva mai mult de la mâncarea mea. ”Mai mult” nu înseamnă mai multă cantitate, ci mai mult rafinament, adică o calitate superioară a informației pe care o transmite. Că de fapt asta e mâncarea, ca și apa: informație.

N-o mai lungesc, să trecem la fapte.

1. Ce urmează poate fi considerat: supă (dacă puneți mai mult lichid sau mai puțină linte), supă deasă sau mâncare de linte (dacă puneți mai puțin lichid, vedem noi în continuare ce și cum).  Cine a gustat, zice că e cea mai buna din galaxie. Frățiile Lor, cei 2P, au zis: ”Uliuliu, măicuțică, ce bună e!” Și așa i-a rămas numele. 🙂

2. Nouă ne place picantă, ăsta-i șpilul cu imunitatea și cu suprarenalele franjurate: să le susții și alimentar cu ingrediente care le fac bine. Dar atât de picantă cât să nu-ți paradești = iriți mucoasa gastrică, precis deja iritată de la destule, pe care chiar nu vreau să le enumăr acum, aici (le găsiți oricum în cartea mea de educație alimentară și de dezvoltare personală Diversificarea, pur și simplu). În rețetă o să dau cantități pentru gust ușor picant. Dacă simțiți că totuși e prea mult, ajustați data viitoare. Dacă vreți să dați copiilor, dar nu picant, scoateți pulberea de boia iute și piperul măcinat, atât.

3. Am ajustat de fiecare dată mirodeniile și cantitățile după simțirea mea, în armonie cu energia familiei. E foarte important să aveți condimente de calitate. Nu vă zgârciți la preț, aceste plante sunt de fapt medicamente. Vă recomand cu toata încredere sursa mea online, Crud si Sănătos, deveniți Verlin. Puțin și bun, calitate premium, puritate garantată. Nu le veți găsi pe toate, dar esențialul e acolo.

Aveți nevoie de următoarele (puteți înjumătăți cantitățile de mai jos dacă nu sunteți siguri c-o să vă meargă la inimă):

300 gr linte verde, neagră, brună etc – să nu fie portocalie sau galbenă, că se fărâmă și o să mă pomeniți, da’ altfel. O lăsați cel puțin 24 de ore în apă, apoi strecurați și clătiți bine.

1 bucată (aprox 1 cm lungime) de ghimbir proaspăt. Sau mai mult, cum simțiți.

2 cepe medii (sau mari, oricum e bine)

1 cățel de usturoi

opțional: 1 morcov

opțional: 3 cm de țelină apio

Se toacă toate mărunt (poate fi si la blender), se pun într-o oală încăpătoare și se adaugă peste ele următoarele de leac:

1 linguriță pulbere de coriandru

1 linguriță pulbere turmeric

1/2 linguriță pulbere scorțișoară

1/2 linguriță pulbere nucșoară

sare după gust, dar întotdeauna neiodată (De ce?)

1 vîrf de cuțit piper măcinat

1 vîrf de cuțit boia iute (cayenne)

1 linguriță pulbere de boia dulce sau 2 lingurițe pastă de ardei capia sau 1 ardei capia proaspăt, tocat mărunt.

opțional: 1/2 foaie (frunză) de dafin

1 litru supă clară concentrată (strecurată, deci), pregătită întocmai ca în cartea mea, Simplu 2. Aici chiar e important – pentru gust – să respectați rețeta. Dacă aveți deja pregătită Supa Schiorului, atunci puneti 2 linguri cu vârf de pulbere și 750 ml apă și nu mai e nevoie să faceți supa clară.

500 gr rosii pasate (pulpă, nu suc de roșii!) preferabil amestecate cu câteva frunze de busuioc proaspăt. Merge și fără busuioc, nu-i jale.

300 gr linte. Atenție! Să fie întocmai cum am scris mai sus.

Amestecați cu blândețe și cu bucurie, transmiteți energia recunoștinței și a vindecării în mâncare și puneți oala la foc mic, cel mai mic. Ar trebui să stea așa, la descântat, aproximativ 1 oră, timp în care mai mestecați din când în când cu lingura de lemn. DAR SĂ NU UITAȚI, promiteți?

Gustați. Dacă lintea nu e fiartă, o mai lăsați să fie bine pătrunsă. În funcție de soi și de cât de veche e, s-ar putea să fie nevoie să fiarbă mai mult sau mai puțin. Dacă mai e nevoie de lichid sau dacă vă place supa mai subțire, adăugați Supă clară sau  apă. Nouă ne place supa deasă, ca o mâncărică. Dar chiar dacă nu mai seamănă a supă, tot cu lingura de lemn o mâncăm, nu cu furculița.

Acestea fiind zise… nu-mi rămâne decât să vă invit să vă dregeți cu Uliuliu! Aștept aici, pe site impresii, sugestii și reclamații. Cu combinația asta de condimente mai fac niște bunătăți de-ți lingi degetele și despre care o să stăm la povești în noul an…

Să ne fie spre leac și tihnă!