Parmezanul vegetarienilor …

Scris de Cristela  - 4 februarie 2011

… e numele de alint al fulgilor de drojodie. Va rog, asteptati si cititi mai departe. Dati-va si dati-le o sansa si nu va grabiti sa intoarceti capul dezgustati (asa mi-am manifestat eu scepticismul cand am auzit prima oara despre ei). I-am intalnit acum 4 ani, cand am primit un „dar din dar”.  Mai exact, dr. Laza a impartit cu mine o punga de fulgi de drojdie, pe care ii primise la randul sau in dar de la un pacient din Germania. Dupa ce am aflat mai multe despre ei, gestul dr. Laza a capatat o insemnatate uriasa, mai cu seama pentru ca la vremea respectiva nu gaseam asa ceva in Romania. Iar dupa ce i-am gustat in salata, am devenit dependenta si am regretat felul in care era sa trec pe langa ei, ignoranta si cu idei preconcepute. Drept urmare, cu fiecare zbor peste granita, valiza se umplea cu provizii de fulgi de drojdie, pentru mine,  pentru cei care ii apreciau si tanjeau dupa ei sau pentru cei pe care imi propusesem sa ii descatusez de paradigme si sa le descopar secrete legate de buna nutritie.

De ceva timp se gasesc si in Romania, la magazine naturiste sau online. Eu ii cumpar fie de la Plafar, fie de la Biomarkt. Culoarea variaza: galben, bej pana la maroniu (le-am facut o fotografie). Aspectul este de fulgi fini si in contact cu apa sau orice lichid, se dizolva instant. Mie imi amintesc de fulgii de sapun de pe vremea copilariei :). Forma de comercializare pe care am intalnit-o cel mai des este cea de fulgi fini, insa se gasesc si sub forma de pulbere, ca o faina. Au gust de parmezan sau branza si de aceea sunt folositi de multi vegetarieni ca ingredient in diverse retete, pe post de inlocuitor de branza. Din punct de vedere nutritional pe mine m-au convins din prima secunda (aici va citez de pe ambalaj): este o sursa de proteine complete (contine peste 55% proteine), vitamine din complexul B (sunt o mare devoratoare de alimente ce contin vit B, avand in vedere contributia de-a dreptul miraculoasa a acestora asupra creierului, a nivelului de stres) si minerale. Daca doriti sa faceti o documentare mai ampla despre acest aliment-condiment pretios, exista numeroase surse pe internet care ofera informatii ample (cautati dupa „yeast” sau „nutritional yeast”). Eu am facut, ca si in cazuri precedente, o prezentare simplificata, incercand insa sa ating esentialul, pentru acei dintre voi care nu au prea mult timp la dispozitie.

Ii folosesc aproape intotdeauna la salate (presar 1-2 linguri maxim) si la unele sosuri sau mancaruri gatite fara foc. Iata si 2 retete de sosuri, promise de saptamana trecuta. Sosurile fac parte din categoria „Ce vraji a mai facut sotia mea”:). Asa numeste Calin orice nou experiment culinar care il incanta. Sunt „hrana vie” sau „crudivora”, sau „raw” (gatita fara foc, adica) – un demers menit sa ma ajute sa pastrez cat mai multe dintre proprietatile nutritive ale ingredientelor folosite in bucatarie.

PAUZA. A fost nevoie sa ma intrerup din scris si:

  • Sa dam cu aspiratorul, nu pentru ca era nevoie, ci pentru ca e unul dintre jocurile si jucariile preferate ale lui Pavel (pe langa plimbatul calare pe aspirator sau taraitul de furtun prin toata casa, precum un catel in lesa. Zilele trecute abia am reusit sa il conving ca nu ne putem plimba cu aspiratorul pe strada si l-am inlocuit cu o locomotiva pe care a tarait-o dupa el, deceptionat, protestand din cand in cand.)

  • Sa urcam impreuna scarile ca oamenii mari, insa de data aceasta nu pentru placerea urcatului, ci a coboratului: in varianta “Pavel”, scarile se coboara pe burta, isi da drumul si aluneca incet treapta cu treapta, intins ca o foaie de placinta si vesel ca o brandusa primavara.
  • Sa ne jucam in zapada, sa ne plimbam la soare…. Apoi Pavel a visat ingerasi, Petru a facut rostogoliri in forta de la stanga la dreapta, iar mama a incercat din rasputeri (dar degeaba dupa cum se vede!) sa posteze in timpul zilei (nu in miez de noapte) retetele promise:

Sos pentru paste. Cateva cuvinte despre paste mai intai. Eu folosesc DOAR paste integrale si fara ou. De fapt v-am spus ca in ceea ce priveste cerealele, nu consumam cereale (sub forma de faina, paste, biscuiti, grisine, fulgi, etc) rafinate, ci doar integrale. Prin rafinare se elimina invelisul bobului de grau, orez, etc, exact partea cea mai importanta si hranitoare (plina de B-uri). Niste fiinte deosebite si apropiate din Maramures ne-au povestit ca la ei in sat locuitorii numesc invelisul graului “camasa lui Hristos”… ce pretuire subtila …

Ingrediente pentru aprox 2 portii: 1-2 rosii, 1 ceapa mica alba sau rosie (sau 6-7 fire de ceapa verde, insa atunci nu o mai bagati la blender, ci o tocati si o adaugati la final in sos), 2-3 catei de usturoi (dupa gust puteti pune mai mult sau mai putin), sare neiodata, 1 lingura fulgi de drojdie, ulei de masline, optional: o lingurita de amestec din busuioc si/sau oregano. Daca rosiile nu sunt prea zemoase si sosul vi se pare prea vascos, mai adaugati putina apa. Cantitatile pentru fiecare dintre ingrediente pot varia in functie de gustul personal. Nu va stresati cu masuratorile, ci doar cu procurarea unor ingrediente de calitate. In rest, papilele gustative si sufletul vor decide pentru voi :).

Mod de preparare: se spala, se curata (daca e cazul) si se baga toate ingredientele la blender (eu il folosesc pe cel cu cupa, deci nu cel manual – „bata”). Se mixeaza timp de 2-3 minute pana cand totul devine o pasta. Daca e nevoie sa mai subtiati, adaugati putin suc de rosii sau apa. Dupa ce au fiert pastele, turnati sosul peste ele si amestecati. Greu? E o mancare care se pregateste in 15 minute (mai toate pastele in prezent au timp de fierbere de max 10 minute) si puternic nutritiva.

Sos pentru salata verde sau de spanac crud. Varianta: pateu de nuci.

Ingrediente pentru aprox 2 portii: 1 cana de miez de nuca, 1-2 linguri fulgi de drojdie de bere, sare neiodata, ulei de masline, sucul proaspat stors de la o lamaie (puteti pune jumatate din el si mai completati apoi; eu il pun pe tot pentru ca ne place sosul mai acrisor), 10 fire ceapa verde, 3-4 fire usturoi verde, 1 legatura patrunjel, putin lapte de soia sau apa (pe care o puteti adauga la final, in functie de cat de vascos sau fluid doriti sosul), 3 linguri de branza tofu de casa. Doar de casa, in niciun caz de cumparat! Pe vremuri (2004-2011) cumparam ocazional de la firma Inedit. Acum nu mai recomand sub nicio forma: a fost preluata de un mare concern international care refuza sa confirme in scris ca soia pe care o foloseste este nemodificata genetic. Pe vremuri, firma mica, Inedit nu folosea DECAT soia nemodificata genetic, din productie proprie.

Actualizare 2015: Dupa gustul meu actual, soia adaugata in acest sos/pateu face combinatia de ingrediente foarte grasa si aproape indigesta. Prea mare amestecatura. Nucile sunt oricum “grele”, pentru ca sunt grase, soia nu isi mai are rostul. Ori cu tofu de casa, ori cu nuci. Mai simplu, mai sanatos, mai eficient pentru organism.

Mod de preparare: puneti toate ingredientele in blender, mai putin patrunjelul si apa sau laptele de soia. Se mixeaza pana devine o pasta. Se completeaza cu apa sau lapte de soia, pentru a decide consistenta sosului, dupa dorinta personala. La final se adauga si patrunjelul tocat. Salata sau spanacul verde se spala cu atentie, frunza cu frunza. Se rup frunzele cu mana. Se toarna deasupra sosul si se amesteca. In cazul in care doriti sa il consumati sub forma de pateu sau pasta, puteti folosi paine prajita si grisine de morcovi. E delicios! Eu am „vrajit” musafirii cu acest sos si stiu precis ca prietena mea Elena, suspina de dorul lui acum, cand citeste, acolo departe … 🙂

Bruschete de la Ditta, putin modificate, in ton cu recomandarile de azi.

Acum vreo 3 zile, dupa ce am postat retetele de humus, halva si lapte de migdale, Ditta cea draga, proaspata mamica eroina (prietenii stiu de ce! 🙂 ), ne-a trimis ca si comentariu, o reteta indrazneata (spun asta pentru ca nu as fi indraznit sa combin niciodata morcovi cu usturoi), pe cat de simpla si rapida, pe atat de nutritiva si delicioasa: „ … Aveti nevoie de 3-4 morcovi (ii recomand pe cei romanesti), 1-2 catei de usturoi romanesc, ulei de masline presat la rece, si sare neiodata (eu folosesc condimentele BIO de la cei de la Sonnentor de ani de zile, iar “Sarea Mediteraneana” este perfecta ptr aceasta combinatie). Se rad morcovii pe razatoarea mica, se striveste usturoiul, se amesteca totul cu ulei de masline pana devine o masa compacta, si se sareaza dupa gust. Se serveste pe paine prajita. Daca nu doriti usturoi, merge foarte bine si fara. N-o sa va vina sa credeti cat de bun este!”.

Eu am testat-o imediat pentru ca Petru, spre deosebire de Pavel imi pare pofticios inca din burtica 🙂 Sau poate pur si simplu blogul asta ma stimuleaza si la creat si la (de)gustat retete ? … Oricum, am facut bruschetele cu urmatoarele mici modificari: usturoiul l-am razuit pe razatoarea mica in loc sa il zdrobesc. Am uns painea prajita cu pasta astfel obtinuta si am pus deasupra si o felie subtire de avocado. NEMAIPOMENIT. Baietii au fost coplesiti, iar Petru a cerut si azi la pranz un bis! 🙂 Pentru Pavel insa am pregatit supa crema de linte si noua lui dragoste: avocado.

Actualizare (16 oct 2011): Intre timp Petru a implinit 6 luni si s-a dovedit ca am avut dreptate: e un pofticios! 🙂 Am imbunatatit reteta pt pasta de morcov cu 1/2 lingurita seminte de canepa sau 1.5 linguri de seminte floarea soarelui + dovleac crude.

Reteta continua sa faca “victime” :). Ana M ne-a trimis urmatorul mesaj si o fotografie pe care o postez: ” Cristela, din nou iti spun (si probabil ca o sa te plictisesc pana la urma) “sa-ti dea Dumnezeu santate”. Daca nu erai tu probabil ca si acum am fi mancat sunca, carne si alte mizerii. Au trecut aproape 4 luni si in fiecare zi ma minunez cum un copil de nici 3 ani care manca aproape exclusiv sadwich cu salam a ajuns sa manance bruschete cu usturoi, ulei de masline si busuioc. Este incredibil. Azi am facut bruschete cu pasta de morcovi si sunt extraordinare. Am facut si poze, sunt asa de incantata incat o sa incep sa tin si eu un jurnal.”

 

Articole interesante 

>