Bucuresti, te pregatesti? Conferinta 29 noiembrie 2014 (III)

Imi place la tara, imi place deoparte … Miros rufele mele uscate afara, a vant si-a ploaie, a soare si-a fan, si-a curat (asa zicea mama cand aduce iarna in casa rufele inghetate). Ce mai, miros adevarat!

N-am talent la spus bancuri, nici macar nu le retin, decat – din nefericire – pe alea seci. Da’-n timp ce scriam, uite ca mi-am adus aminte de ăsta, umbla inainte de ’89: “Cică a intrat capitalismul in putrefactie: miroase a Fa, a Rexona…”. Ca deh, sa mirosi a Fa sau a Rexona, cand restul miroseau toţi la fel, a Mozaic, sau nu miroseau a nimic, devenise in sărăcia anilor 80, simbolul unui statut social. (Reusea draga de mama sa-mi aduca si mie din cand in cand cate un deo din asta capitalist: “Ai grija, sa-l pastrezi bine!”) Au trecut mai bine de 25 de ani si acum e la fel ca atunci, din nou mirosim aproape toti la fel. De data asta a balsam sau deteregent parfumat de rufe.

Dupa ce am inceput sa lucrez si am avut banutii mei munciti din greu la corporatie, am fost “detasata” in Germania, la sediul central al unei mari firme multinationale, producatoare de toate lucrurile despre care auzisem pana atunci doar de la rudele sau prietenii care locuiau in Occident. Am plecat in Germania cu o lista de lucruri pe care mi le doream din primul salariu. Eu – iaurt cu fructe! (habar nu aveam ce gust are, nici nu credeam ca exista cu adevarat, auzisem de asa “bunatati” tot de la cei plecati din tara). Mama – balsam de rufe, ravnea la el de haaaat, ani de zile … Ce mare bucurie a fost pentru mine sa reusesc sa-i întorc bucuria si sa-i aduc de data asta eu acasa ceva mult dorit. M-am prezentat in prima mea vizita din Germania cu o sticla de 2 litri de balsam si recomandarea: “Sa nu-l pastrezi, e acolo cat vrei!” :). Punea mama cate putin, doar pentru noi, copiii, sa mirosim frumos. Uitase de mirosul rufelor inghetate … Si noi odata cu ea …

Daca sunteti printre cei care înca mai arunca banii in vant pe balsam/parfum de rufe, considerati ca este o alta bomba chimica. Intra in corpul nostru prin cel mai mare organ, pielea, bineinteles ca nu fara consecinte asupra sanatatii. Dar, la fel ca toate bazaconiile inventate de industrie pentru consumatorii care mai cred inca in reclame, actioneaza subtil: adica nici nu ne prindem ca (si) de la asta ni se poate trage, decat daca stam sa urmarim in mod special lucrul asta. Ce ma doare in toata povestea nu-i neaparat ca ne face rau (sunt atatea lucruri pe care nici macar nu le stim sau nu le putem controla si care ne fac rau …), ci ca o face de la cele mai fragede varste (la fel ca zaharul, ascuns mişeleşte sub denumiri inofensive in cutiile cu lapte praf sau borcanasele cu mancare pentru bebelusi). Doar industria a stiut sa exploateze emotional bebeluşia si-a inventat … balsam de rufe pentru bebelusi, o ofensa – din orice unghi privesti! Cica e sensitive, cu extracte naturale, bla bla … Hai, fie si-un lup mancat de oaie, dar ce te faci cu simptomele, ca ne-au coplesit dermatitele de contact carora nu le dam de cap, ne-au coplesit unguentele cu cortizon si alte erori de tratament, ca de vindecare nici nu poate fi vorba atunci cand nu intelegi sau nu ai disponibilitatea de a intelege si a te adresa cauzei!…

Acum 4 ani m-a scos viata la tabla si la lectia asta cu balsamul si detergentul si era sa raman corigenta. De-atunci limpezesc rufele cu apa, apa cu otet sau – cand am chef să mă alint – pun in apa si cateva picaturi de ulei esential de busuioc sau levantica. Iar de spalat, iata cu ce spal, am scris aici.

***

Pavel şi-apoi Petru … I-am strâns pe fiecare pentru prima oară în braţe, la pieptul meu şi-am vărsat un ocean de lacrimi cănd le-am simţit mirosul. În vâltoarea emoţiilor de atunci m-am gândit că aşa miroase … Dumnezeu! Şi-acum, de câte ori mă scufund în mirosul lor ca să mă regăsesc pe mine, cred şi plâng la fel. Umpleţi-vă cât mai mulţi ani nările de mirosul adevărat al copiilor voştri, faceţi provizii pentru vremea ce prea iute va să vină, atunci când copiii nu vor mai fi copii.

La conferinta din noiembrie facem schimb de idei si despre ce, cat, de cand si daca punem ceva pe pielea copiilor. Totul intr-o poveste captivanta despre masinaria minune numita … organism uman si despre semnalele ei de insanatosire sau imbolnavire. Asa, ca sa nu mai fie niciun lup mancat de oaie, bine? Si sa creasca copiii nostri in armonie cu natura, nu cu supermarketu’. 

Sa stie Cui sa daruiasca recunostinta si increderea lor neconditionata, chiar daca asta inseamna sa caute mai intâi acul in carul cu fân.

Sa ne (re)vedem cu inima buna la Bucuresti, noi am pornit deja la drum, pune umarul toata echipa redactionala (detalii aici: Vitamina L pentru parinti si copii).