Pe masura ce Pavel isi dezvolta vocabularul si abilitatile de comunicare, am parte de replici care imi taie rasuflarea, stiti cu siguranta la ce ma refer. Genul de replici care te fac sa te gandesti: “Dumnezeule, copiii de azi …”. Chiar si la capitolul “Mami” am trecut la un alt nivel, adica sunt si mai printesa decat eram pana acum :). “Mami, sunt printul tau. Tu esti printesa Aurora (Frumoasa Adormita, adica. Cred ca a perceput ca sunt deficitara la capitolul somn daca m-a asociat chiar cu Frumoasa Adormita, dintre toate personajele feminine ale cartilor lui). Tu dormi, Pavel te trezeste. Pavel e un printz.”
Ma asigura de fiecare data cu gingasie: “Mami, sunt ajutorul tau.” Am grija sa gatesc zilnic alaturi de el si fiecare intalnire cu legumele si zarzavaturile e plina de nerabdare, bucurie si si entuziasm. Face parte din programul nostru de educatie alimentara si a dat rezultate in mod constant. Lectii practice de nutritie, de gatit, serioase, dar in joaca.
Din categoria “Sa vezi nevazutul si sa auzi neauzitul”, fac parte deja celebrele: “Catelusule, nu mai latra, ca doarme Petru!”, “Cotofenelor, va fac de mancare. Mancarica buna, bio!”, “Petru stai linistit, am eu grija de tine!”. Ne impresioneaza devotamentul cu care isi ia rolul in serios. Dupa puterile lui il spala pe Petru, ii da sa manance, ii da sa bea, il mai si pune la punct cand atenteaza la jucariile lui si trebuie la randul lui sa faca fata toanelor sau manifestarilor de iubire venite din partea lui Petru -deh, dragoste cu nabadai :), dupa cum se poate observa …
Si, ca sa nu par partinitoare, ca il laud doar pe Pavel, poftiti de admirati si harnicia lui Petru:
***
Si, cand mai scrii?
Stiu, n-am mai scris de ceva vreme. N-am uitat de blog, nu m-am plictisit de scris, nu sunt obosita si nici rapusa de meseria de parinte :). Din contra! Pe toate le-as face inca zece vieti de aici incolo, fara rasuflare si cu zambetul pe buze. Dar a inceput sa intre in ecuatie si viziunea mea despre viata. “Viziunea ta devine clara doar atunci cand privesti in inima ta. Cine priveste in afara, viseaza. Cine priveste in interior, se trezeste.” (Carl Jung).
De la Craciun duc in paralel cateva proiecte majore, care au stat ani buni de zile in categoria “Visuri pentru alta viata”. Ma inspira, imi dau energie si curaj. E o binecuvantare sa te poti trezi dimineata motivat de gandul ca ceea ce ai de facut de-a lungul zilei este expresia desavarsita a cine esti de fapt in adancul inimii si sufletului tau. Sa simti ca ca te alaturi celor care se straduiesc sa creeze o lume mai buna, ca pasesti pe o carare aliniata perfect la valorile tale personale, chiar daca e o carare mai putin umblata. Va mai amintiti articolul meu despre cararea mai putin umblata, intitulat “Se-ncheie un an”? Poate o sa va faca placere sa il (re)cititi, poezia aceea e plina de semnificatii si mesaje…
Acum insa ma simt precum macesul din poezia lui Macedonski, invartita intr-un “valtz nebun, un valtz din ce in ce mai tare”. Iar daca imi arde de poezie si o lume mai buna in toata vanzoleala acestor zile, atunci sigur ma credeti cand va vorbesc de inspiratie, viziune, sentimente.
Si-acum … pauza. Asezati-va confortabil, apasati linkul, trageti adanc aer in piept, inchideti ochii si ascultati Valtul Rozelor, in interpretarea genialului Tudor Gheorghe … V-a placut? Ati inteles, precis despre ce va vorbesc, atunci … 🙂
Revenind la scris. Incotro iti e concentrata atentia, intr-acolo iti merge viitorul. Confruntant pentru cei care fac slalom printre prioritati, nu? :). Intr-un atare context, ca sa nu se perpetueze starea de suspans legata de data publicarii unui nou articol pe blog, voi proceda asa: voi publica o perioada doar lunar, insa ceva consistent. Daca voi reusi uneori si fie si mai des, atunci fi un bonus si pentru voi, si pentru mine :). Fiecare articol va aparea in prima zi de luni din luna respectiva.
Pe curand si, pana la urmatoarea postare, nu uitati: in fiecare incercare se afla o binecuvantare; trebuie doar sa avem rabdarea sa o descoperim …
