Sa posteasca si copiii? Cand? Cu ce? De ce?
Scris de Cristela - 31 martie 2014
In acest articol ma refer la post ca ”punere în repaus” a sistemului digestiv, mai ales in “boala”, aspect asupra caruia am insistat în articolul despre cum țin post negru intermitent (AICI) și în cărțile mele, Simplu 2 și Diversificarea, pur și simplu. Este vorba despre post ca pauza si ca metoda de economisire a energiei vitale. Ceea ce organismul ar fi utilizat pentru digestie, va economisi si va folosi pentru mecanisme biologice de eliminare, curatare, vindecare si regenerare.
Raspunsurile la intrebarile din titlu sunt o alegere personala, fie ca postul este cautat din perspectiva duhovniceasca, fie din cea a medicinei preventive, fie ca terapie.
Actualizare 2017: In anul 2011, urmare a unui articol pe care l-am scris despre vaccinuri intr-o revista crestina din Romania, am primit invitatia de a scrie in continuare si despre cat de sanatos e postul alimentar la copii. Pe vremea aceea sufeream de Sindromul Salvatorului – chiar credeam ca sunt “cineva” si ca este treaba mea ce alegeri alimentare sau de sanatate fac oamenii. Asa incat m-am tulburat serios cand mi s-a comunicat ca redactorul sef al revistei respective refuza sa publice articolul daca nu aduc dovezi exclusiv stiintifice ca postul alimentar fara proteina animala nu e periculos. Nu puteam face acest lucru într-un articol, așa că am scris o carte de peste 300 de pagini, Diversificarea, pur și simplu și cine dorește este invitat la studiu. Anii au trecut si iata, știința l-a descoperit pe Dumnezeu! In 2016 Premiul Nobel pentru Medicina a fost castigat de Yoshinori Ohsumi, om de stiinta nipon, care a dovedit rolul benefic al postului prin descoperirile sale legate de mecanismele de autofagie. Am zambit cu iubire si iertare, inclusiv de sine, reamintindu-mi de intamplarea cu pricina.
Frica si fixatiile mintii ne fac sa credem exclusiv in dovezi stiintifice ca sa acceptam ca “piramidele egiptene” exista chiar si atunci cand ne aflam in fata lor. Stiinta abunda de teorii care nu sunt nici mai mult nici mai putin decat speculatii atunci cand vine vorba de sanatatea si nutritia organismul uman. “Stiinta nu angajeaza viata, de aceea n-o poate pricepe si nici n-o poate crea.” (Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Imparatiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Romane a Aradului, 2006, pag 210).
“De post n-a murit nimeni!”
Asa m-a asigurat in 2004 domnul Dr. Doru Laza, atunci cand mi-am descarcat obosita in fata lui, sacul cu pietre de moara trupesti si sufletesti. S-au revarsat atunci toxine si otravuri adunate peste timp din aerul de afara, din aerul din casa, din apa, din haine, din vase de bucatarie si ambalaje alimentare, din plombe, din medicamente si vaccinuri, din toate chimicalele pe care le folosim pentru menajul casei, din cosmeticale de toate felurile si culorile, din mancare, din mancarea si medicatia mamei mele in timpul sarcinii, a nasterii prin cezariana si a alaptarii, din celebrele suplimente cu minerale, vitamine, acid folic si alte medicamente pe baza de hormoni, sedativele, anestezicele si antibioticele de la cezariana etc, din epuizarea glandelor suprarenale inca din primele clipe de viata, din interactiunea cu persoane otravite sau otravitoare, din reactiile mele toxice, din simpla functionare defectuoasa sau corecta a organismului.
Chiar si un copil intelege ca in ziua de azi ne nastem supra-incarcati de reziduuri si de toxine. Mare scofala? N-ar fi, daca filtrele de evacuare ale masinariei numita “Organism Uman” ar fi functionale si mentinute curate: rinichii, colonul, pielea, plamanii, ficatul, sistemul limfatic. Cine are masina stie ca e nevoie sa ii schimbe in mod regulat filtrele (de aer, de ulei etc). Organismul nostru, tot o ”masina”, are filtre, dar pe care NU le putem schimba atat de simplu cu unele noi. Putem insa sa le curatam si sa le mentinem functionale.
Cele mai importante (si neglijate de medicina moderna) organe de eliminare sunt rinichii si pielea, considerata si “al treilea rinichi”, apoi colonul. Limfa (sistemul limfatic) este “compania de transport” a sistemului imunitar si sistemul de curatare a organismului si sangele este bucataria organismului, sistemul de alimentare (cu oxigen, nutrienti, etc). Despre aceste lucruri am mai explicat, inclusiv cu o demonstratie video, AICI.
Daca deseurile nu au pe unde sa iasa din corp, raman acolo, umplu orice “gol” gasesc in drumul lor sau, mai rau, incep sa se acumuleze si le regasim in timp sub forma de pietre, tumori, chisturi, cosuri, polipi, furunculi, abcese sau grasime (de exemplu celulita si iluzia ca poate fi eliminata cu aparate, creme, pilule sau masaje). Sa incetam sa mai gandim ca tumorile sunt cheaguri de sange, ele sunt cheaguri de limfa plina cu toxine sau cu reziduuri neeliminate. Mare parte din aceste deseuri provin si din lucruri pe care am fost facuti sa le consideram benefice, cum ar fi suplimentele din farmacii: vitamine si minerale facute in laborator, pe care organismul nu le recunoaste si nu stie ce sa faca cu ele sau minerale “moarte” din apa minerala plata sau carbogazoasa.
Reamintesc ca scriu si ca vorbesc doar despre lucruri pe care le-am experimentat practic personal minim 3 ani, dincolo de ceea ce mi s-a spus despre ele în orele de studiu teoretic.
Postul ca metoda de vindecare.
(Renuntarea la alimente pe perioada “bolii”)
Ieri ma jucam in parc cu cei 2P. Eu cu culorile lor, ei cu aparatul meu foto. La cativa metri de noi, un grup de mame privind spre un copilas: “E bolnav si de trei zile refuza sa manance, nu stiu ce sa mai fac, sa ia macar o gura!”. De obicei mamele se straduiesc ca mai ales in suferinta, sa dea o mancare mai sanatoasa, desi NU e nevoie de niciun fel de mancare in boala, nici la copii, nici la adulti, ci doar de hidratare. Discutia a continuat: “Am facut orice, nu vrea! La 3 ani, copil bolnav sa nu manance de trei zile, nu e normal. Am fost special sa ii cumpar cartofi prajiti, ca sunt mancarea lui preferata si tot degeaba.”
In “boala” nu e important aportul, ci eliminarea.
Organismul bolnav incearca sa se elibereze de toxinele acumulate, pentru a se vindeca. Isi foloseste intrega energie pentru curatare, eliminare, vindecare. Daca vrem sa ne ajutam corpul sau copilasul sa se vindece mai repede, nu-i dati mancare cand e bolnav, ci hidratati-l bine – gasiti retete minunate pentru hidratare + explicatii pentru parinti + ilustratii pentru copii in cartea mea, Simplu2. Daca nu doriti cartea, atunci aveti totul pe blog: apa infuzata cu ierburi si citrice AICI, ceaiuri de plante (nu cele de la plic sau instant!) care sa sprijine rinichii si ficatul AICI, supa clara concentrata de zarzavaturi AICI, compot neindulcit, sucuri proaspat stoarse AICI.
Permiteti copilului sa se odihneasca cat mai mult (nu la televizor!), nu il cicaliti si nu il ademeniti cu mancare, doar ca sa va satisfaceti in mod egoist nevoia de confort ca nu moare de foame. Iubiti-l, fiti acolo langa el, dar dati-i spatiu, nu-l sufocati cu grija materna.
Daca ii dati mancare unui organism aflat in plina “boala” (pun ghilimele pentru ca boala e de fapt o stare prin care ne insanatosim), il imbolnaviti mai rau. Ii opriti procesul de detoxifiere si ii furati pentru digestie, energia destinata vindecarii.
Un copil poate rezista foarte bine doar cu sucuri proaspat stoarse de fructe si supa de zarzavat si cateva zile. Orice medic cinstit va poate confirma asta. Iar daca e mai mic de 6 luni si exclusiv alaptat la cerere, atunci alaptati-l intens. Laptele matern a fost medicamentul ideal, cea mai spectaculoasa solutie de hidratare si ne-a scos din multe belele cand cei 2P au trecut prin natural prin “boala”.
Postul duhovnicesc din punct de vedere alimentar.
Din nefericire, acest post a ajuns pentru noi, oamenii moderni – stresati si comozi – un alt prilej de a consuma la greu junk food vegetarian sau vegan, o eroare si un pericol care creste de la un post la altul si de pe urma careia atat industria alimentara, cat si cea farmaceutica trag foloase nesperate.
Alimentele de post constau in mare parte din nenorociri procesate industrial, incarcate de sare, zahar, grasimi, chimicale, care desfata papilale gustative si pun in pericol sanatatea mai ceva decat alimentele la care oamenii “se infraneaza” in post.
Painea alba, margarina, gemurile cu zahar, muraturile, prajelile de tot felul de chiftele vegetale, pateuri vegetale, zacusca, “eugeniile”, “halvaua”, cozonacii de post cu tone de ulei si margarina, snacksuri si cartofi prajiti (v-am povestit cum am tinut eu 42 de zile post cu cartofi prajiti dimineata, pranz si seara?), toate aceste materiale de umplut burta nu sunt decat bombe care explodeaza in organismul nostru si care ingreuneaza ficatul, fierea, limfa, intestinele si distrug sanatatea, indiferent de ceea ce pretind anumiti medici nutritionisti tradatori ai speciei umane, cumparati de industria alimentara si de cea faramaceutica.
E normal ca dupa un astfel de meniu de post sa avem rezultate duhovnicesti care lasa de dorit, sa nu avem mintea atat de limpede pe cat ne-am dori-o, e normal sa ne plangem ca ne simtim slabiti si infometati in post. Pentru ca nici macar mancare nu mancam, ci doar minciuni.
In perioadele de post aspiram catre curatire profunda in toate planurile pentru a ajunge sa intalnim, sa patrundem, sa marturisim si sa ne unim cu Adevarul intru vesnicie. Nu ne putem curata in timp ce ne indopam cu minciuni alimentare. Asadar va indemn sa postiti alegand alimente adevarate, cele create si lasate de Dumnezeu, cele adevarate si pline de Adevar, alimentele integrale, nu fractiunile si minciunile servite prin intermediul supermarketurilor si al reclamelor.
Pentru toti cei care au o ora de investit in sanatatea lor, recomand ca in loc sa urmareasca ce transmit Institutele Nationale de Barfa, adica televiziunile din Romania, sa se uite la documentarul tradus in limba romana: “Postul, o noua terapie?”.
Post cu folos intru iubire vesnica,